Suporturi de Scriere

Suportul este materialul pe care se realizează, se păstrează şi se transmite scrierea. Poate fi solid sau virtual, după cum perceperea este directă sau indirectă. Pe suportul solid (marmoră, hârtie) scrierea se vizualizează, se sesizează direct, cu ajutorul simţurilor (văz, pipăit).

Suportul virtual este memoria electronică sau magnetică, unde scrierea (informaţia) este stocată sub formă de semnale electrice ori magnetice şi se sesizează doar cu mijloace adecvate (computer).

Stocarea pe benzi magnetice, discuri magnetice ori optice nu elimină caracterul de virtualitate, se stochează o formă indirect sesizabilă a scrierii.

Omenirea a folosit o largă varietate de suporturi, de la pereţii peşterilor, piatra coloanelor şi stelelor funerare, la mătase, piele sau hârtie, funcţie de nivelul tehnic şi posibilităţile economice. Practic, se poate scrie şi s-a scris pe orice material solid.

Nu de puţine ori, forma literelor a depins de natura suportului: în argila moale se incizau uşor semnele liniare ale cuneiformelor, în roca dură se puteau grava doar majuscule de dimensiuni mari (epigrafice romane), pe pergamentul moale şi neted se puteau executa arabescurile ornamentale arabe ori literele gotice multiplu fracturate.

Argila a fost probabil cel mai vechi suport pentru scriere, dacă nu luăm în considerare pictogramele din peşterile neoliticului. Plasticitatea pastei de argilă, netezimea şi rezistenţa mecanică a pieselor de argilă arsă a făcut ca acest suport să fie folosit pe scară foarte mare de multe civilizaţii, de la cea sumeriană la cea greacă.

S-a folosit atât ca suport neted pentru scrierile desenate cu negru, ocru sau alte culori (de ex., pe oalele şi amforele de mari dimensiuni), cât şi prin modelare în relief. Multe dintre materialele arheologice sunt vase sau resturi de vase de ceramică arsă, purtătoare de inscripţii pictate sau zgrafitate (zgâriate). Pe de altă parte, tăbliţele de argilă, de anumite dimensiuni şi forme, au purtat până astăzi mesajele sumeriene, babiloniene, feniciene, cretane, egiptene, incizate în argila umedă sau chiar presate cu forme sigilare (Babilon) ori poansoane primitive (discul de la Festos). Acestea sunt adevărate "cărţi de lut".