Desen Tehnic

CAPITOLUL 1

DISPUNEREA PROIECŢIILOR

1.1 Reguli generale STAS 614-76

Desenul tehnic industrial foloseşte ca metodă de reprezentare proiecţia cilindrică ortogonală pe două sau mai multe plane de proiecţie cu scopul de a se obţine imagini nedeformate a tuturor dimensiunilor.

Pentru obiectele de complexitate mare, când proiecţiile pe două sau trei plane de proiecţie nu redau imaginea completă a obiectului, se recurge la proiecţia pe mai multe plane, care formează aşa-numitul cub de proiecţie. Obiectul se consideră introdus în interiorul acestui cub imaginar, iar proiecţiile se obţin pe feţele interioare ale acestuia (fig.1.1).

Fig. 1.1

Trecerea de la dispunerea spaţială la cea plană se realizează prin rabaterea feţelor cubului de proiecţie, pe planul vertical, obţinându-se şase proiecţii, în corespondenţă (fig.1.2), după cum urmează:

1 – vederea din faţă, după direcţia A, se obţine pe planul vertical din spate; este numită şi proiecţie principală, ea cuprinzând cele mai multe detalii de formă şi dimensiuni ale obiectului;

2 – vederea de sus, după direcţia B, se obţine pe planul orizontal inferior şi se amplasează sub proiecţia principală;

4 Desen tehnic

3 – vederea din stânga, după direcţia C, se obţine pe planul lateral din dreapta şi se amplasează în dreapta proiecţiei principale;

4 – vederea din dreapta, după direcţia D, se obţine pe planul lateral din stânga şi se amplasează în stânga proiecţiei principale;

5 – vederea de jos, după direcţia E, se obţine pe planul orizontal superior şi se amplasează deasupra proiecţiei principale;

6 – vederea din spate, după direcţia F, se obţine pe planul vertical din faţă şi se amplasează în dreapta sau stânga proiecţiei principale după proiecţia C, respectiv D. DACFEB

Fig. 1.2

Piesele care pot fi utilizate în orice poziţie (şuruburi, piuliţe, ştifturi, arbori, axe, tije etc.) se reprezintă de regulă în poziţia de prelucrare (sau de asamblare), adică cu axa orizontală.

În cele mai multe cazuri, la reprezentarea unui obiect sunt suficiente una, două sau trei proiecţii, respectiv după direcţiile A, B şi C.

1.2. Metode de dispunere a proiecţiilor

Conform STAS 614-76, după modul de amplasare al proiecţiilor faţă de proiecţia principală, se cunosc două metode şi anume:

- metoda E, europeană, prezentată în fig.1.2;

- metoda A, americană, prezentată în fig.1.3.