Mitoza

Organismul uman adult constă din aproximativ 10¹5 celule rezultate toate dintr-o celulă unică - zigotul.

O parte din celule îmbătrânesc şi se dezintegrează sau sunt angajate în procese complexe de diferenţiere, de aceea este necesară compensarea constantă a pierderilor de celule din sistemele celulare. Această compensare se realizează prin diviziunea celulară.

Toate celulele organismului uman, în afara celulelor nervoase sunt capabile să se multiplice, deci să formeze celule fiice cu aceleaşi caractere morfologice şi funcţionale ca şi celula mamă.

Prin diviziune a celulară se realizează un proces de diferenţiere şi creştere, de menţinere a structurii şi funcţiilor organismelor şi reproducerea lor.

În lumea vie există două tipuri de diviziuni celulare:

1) diviziune directă sau amitoza

2) diviziune indirectă

La rândul său, diviziunea indirectă se clasifică în:

2.1 diviziune indirectă a celulelor somatice - mitoza

2.2 diviziune indirectă a celulelor sexuale, într-o anumită etapă a dezvoltării lor - meioza .

1.Diviziunea directă ( amitoza )

Reprezintă procesul de de formare a două celule fiice, ca urmare a divizării nucleului şi a citoplasmei celulei mamă, fără apariţia cromozomilor, după fenomenul de autoreplicare a materialului genetic. Acest tip de diviziune se caracterizează prin lipsa aparatului mitotic ( cromozomii şi fusul de diviziune).

Este considerată o formă inferioară de reproducere celulară, fiind întâlnită obişnuit la organismele unicelulare. Poate fi întâlnită şi la organismele superioare, în hepatocite, osteocite, condrocite, în ţesuturi de regenerare şi tumori.

În unele situaţii (de exemplu în cazul hepatocitelor), diviziunea nucleului nu este însoţită şi de divizarea citoplasmei în două celule fiice (citodiereză), ducând la apariţia celulelor bivalente. În acelaşi mod ia naştere şi plasmodiul.

2.1 Mitoza sau cariokineza

Este forma superioară de diviziune celulară caracteristică ţesuturilor corpului care posedă “eucarion”. Procesul începe la nivelul nucleului prin individualizarea sa, continuă cu diviziunea nucleului şi se încheie prin diviziunea celulei. Denumirea de diviziune indirectă, provine tocmai de la faptul că diviziunea nucleului precede diviziunea celulei mamă în cele două celule fiice, identice în conţinut cu celula mamă iniţială. Este tipul de diviziune indirectă caracteristică celulelor somatice, prin care dintr-o celulă mamă diploidă, rezultă două celule fiice diploide.

Schema generală a mitozei : Schema mitozei la om :

Datorită diviziunilor celulare succesive în mitoză ar rezulta celule fiice din ce în ce mai mici, dacă acestea, în intervalul dintre două mitoze, nu ar atinge mărimea celulei mamă.

Acest fenomen este prevenit de existenţa unei perioade de "reconstrucţie" a celulelor (a materialului genetic) denumită interfază, interpusă între sfârşitul unei mitoze şi începutul mitozei următoare. În interfază au loc procese de sinteză a materialului genetic ( ADN ) care va fi distribuit, în mod egal, celulelor fiice în cursul mitozei.

Mitoza şi interfaza alcătuiesc împreună ciclul celular.

Mitozei i se descriu 5 faze , (figura 1):

- profaza

- prometafaza

- metafaza

- anafaza

- telofaza