Poluare și Tehnici de Depoluare a Mediului

1. Definiţi si clasificaţi termenii: mediu, poluare, surse de poluare, factori poluanti

Mediu, mediu înconjurător, mediu ambiant reprezintă totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici si biologici dintr-un loc dat (areal) cu care un organism vine in contact (NEACŞU, APOSTOLACHE, 1982).

Mediul este influenţat de către om, atât în mod pozitiv (lucrări de îmbunătăţiri funciare, lucrări agropedoamelorative) cât şi în mod negativ (lucrări care deteriorează mediul-poluare antropică). Noţiunea de mediu este sinonimă cu cea de mediu înconjurător, mediu ambiant, mediu de viaţă (după Dicţionarul de ecologie). Conform dictionarului Larousse mediul desemnează ansamblul elementelor naturale sau artificiale care condiţioneaza viata omului

In legea 9/1973 privind reglementarea protecţiei mediului, aflată în vigoare până în anul 1995, mediul este definit ca reprezentând totalitatea factorilor naturali şi ai celor creaţi de om care în strânsă interacţiune influenţează echilibrul ecologic determinând condiţiile de viaţă pentruom şi de dezvoltare a societăţii.

"Conform Legii Protecţiei Mediului nr. 137/1995 (aflată actualmente în vigoare) mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, inclusiv. Valorile materiale şi spirituale.

In concluzie se poate afirma că mediul înconjurător reprezintă totalitatea formelor de materie şi energie care înconjoară sistemul biologic considerat. Mediul este o entitate cu dimensiuni nelimitate ce se desfăşoară din imediata vecinătate a sistemului considerat până în spaţiul cosmic putând fi denumit mediu general. Delimitarea din acest mediu a unui ansamblu mai restrâns de factori, ce influenţează direct şi semnificativ structura şi funcţionarea organismelor, formează mediul eficient (COSTE, 1986).

Mediul poate fi subîmpărţit în mediu abiotic şi mediu biotic.

Mediul abiotic, mediul fără viaţă cuprinde elementele fizice, chimice sau de altă natură care acţionează direct sau indirect asupra vieţuitoarelor dintr-un spaţiu sau volum al Terrei.

Mediul biotic reprezintă totalitatea vieţuitoarelor şi al relaţiilor ce se stabilesc între acestea.

Poluarea mediului constă în acele acţiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau pot dăuna sănătăţii, liniştii şi stării de confort a oamenilor ori pot provoca pagube economiei naţionale prin modificarea calităţii factorilor naturali sau celor creaţi prin activităţi umane.

Termenul provine din latinescul pollue (verbul polluere) ceea ce înseamnă a murdari, a întina, a profana.

Noţiunea desemnează în vorbirea curentă orice acţiune de deteriorare a mediului normal de viaţă a organismelor. In sens biologic poluarea constituie procesul de deteriorare a unor echilibre din ecosferă prin modificarea până la valori toxice a concentraţiei unor factori existenţi sau noi introduşi în mediu, în special ca urmare a unor activităţi antropice.

Poluarea presupune introducerea directă sau indirectă în mediu, mai ales prin activitatea umană, a unor substanţe sau energii susceptibile de a contribui sau a cauza un pericol potenţial pentru sănătatea omului, deteriorarea resurselor biologice a ecosistemelor sau a bunurilor materiale şi un obstacol în calea utilizării legitime a mediului (NEAG, 1997).

Tipuri şi forme de poluare

Clasificarea fenomenelor de poluare se poate face în funcţie de mai multe criterii, din care pot fi enumerate:

- In funcţie de natura ei, poluarea poate fi;

-fizică (termică, radioactivă, fonică, cu materiale minerale şi organice în suspensie sau sub formă de particule solide);

-chimică (substanţe anorganice sau organice, naturale sau artificiale);

-biologică (diferite specii vegetale sau animale, germeni patogeni, microorganisme, viruşi şi bacterii);

- După originea sa, poluarea poate fi:

-punctiformă sau locală datorată

deversării/depozitării necontrolate a unor substanţe

poluante;

-liniară, care se manifestă de-a lungul şoselelor, căilor ferate, cursurilor de apă sau canalelor de evacuare a apelor uzate;

-difuză, ce poate apărea ca urmare a aplicării îngrăşămintelor şi produselor fitofarmaceutice, determinând concomitent o poluare masivă a atmosferei;

- In funcţie de durată, poluarea poate fi:

-permanentă prin administrarea neadecvată a îngrăşămintelor sau prin depozitarea necontrolată a deşeurilor;

-accidentală datorată unor evenimente

neprevăzute;

- In funcţie de durata în timp (de la momentul

declanşării), poluarea este:

-actuală, fiind rezultatul unei acţiuni recente;

-veche, datând de mai mulţi ani;

- După intervenţia factorului uman în declanşarea

procesului, poluarea poate fi:

-naturală (fenomene naturale, ce apar independent de voinţa omului);

-artificială (antropică, determinată de activităţi umane);

- In funcţie de activităţile şi domeniile de activitate care

generează poluarea, se pot diferenţia următoarele

forme principale de poluare:

-poluare domestică (menajeră sau casnică);

-poluare industrială (datorată diferitelor ramuri ale industriei);

-poluare agricolă (generată de sectorul vegetal sau zootehnic);

-poluare prin transport (transporturi terestre, maritime şi aeriene);