Recrutarea și Selecția Resurselor Umane

INTRODUCERE

În centrul tuturor afacerilor stă omul. Toate celelalte resurse, terenuri, clădiri,

mecanisme, utilaje autovehicule sau bani sunt doar de importanţă secundară. Fără oameni nu

se pot face afaceri. Afacerile nu au alt scop decât să servească nevoile oamenilor. Desigur,

oamenii au roluri diferite încadrul unei afaceri şi au multe legături cu alte afaceri. Oamenii

sunt angajaţii unei afaceri. Uneori ei sunt managerii acesteia, alteori sunt furnizori, clienţi,

creditori, debitori, şi deseori sunt acţionari ai unei iniţiative. În mod frecvent însă, ei pot avea

toate aceste atribute la un loc.

Mecanismele economiei de piaţă impun practicarea unui management eficient şi

performant la toate nivelurile, iar aceasta nu se poate realiza fără resurse umane competente,

puternic motivate pentru performanţă.

Pentru orice organizaţie de succes, resursele umane reprezintă nucleul în jurul cărora

gravitează toate celelalte resurse (materiale, financiare, informaţionale), iar problemele

privind recrutarea, selecţia, instruirea, perfecţionarea, evaluarea, recompensarea şi motivarea

constituie principalele direcţii de cercetare a Managementului resurselor umane a oricărei

organizaţii.

Managementul resurselor umane va cuprinde şi se va amplifica în toate domeniile vieţii

economice, sociale, politice şi culturale. Este evident că managerul competent trebuie să aibă

o mare capacitate de analiză şi sinteză, flexibilitate şi mobilitate în gândire, capacitate de

negociere, disponibilitate de dialog, spirit de echipă dar, mai ales, să ştie cum să motiveze

angajaţii în obţinerea de rezultate performante şi să conştientizeze că succesul poate fi obţinut

numai atunci când fiecare angajat simte că are valoare şi că este important în cadrul

organizaţiei.

Pe fundalul acestor realităţi, prezenta lucrare, structurată în trei capitole, îşi propune să

analizeze probleme legate de recrutarea, selecţia şi angajarea resurselor umane în organizaţie.

Astfel, capitolul I, Recrutarea şi selecţia resurselor umane. Elemente

teoretice cuprinde probleme legate de procesul de planificare a resurselor umane,

prezentarea etapelor procesului de recrutare, sursele de recrutare, probleme legate de procesul

de triere, diverse metode de recrutare, eficacitatea şi eficienţa recrutării. Ceea ce se doreşte

reţinut este necesitatea elaborării unei planificări şi în particular stabilirea unui plan de

recrutare. Capitolul I cuprinde şi probleme privind selecţia şi angajarea resurselor umane.

Metodele cele mai recomandate a fi utilizate, respectiv interviul şi testele de selecţie, sunt

evidenţiate în acest capitol. Este important ca acestei faze de recrutare şi selecţie să i se acorde

o grijă deosebită. Acest lucru necesită însă o mare vigoare şi un profesionalism fără lacune,

principiile şi metodele perfect definite de literatura de specialitate trebuind respectate cu

stricteţe.

Al doilea capitol, Prezentare generală a G4S secure solutions SRL aduce în

centrul atenţiei starea actuală a organizaţiei ca reprezentant al pietei de servicii de pază şi

protecţie din Romania, relevând în prima fază structura de organizare a acesteia. Prin date şi

informaţii concrete şi recente este prezentată evoluţia întreprinderii în ultimii doi ani. Scopul

acestui capitol este realizarea unei scurte radiografii a stadiului dezvoltării întreprinderii, şi

fundamentarea, în contextul evoluţiei actuale, a necesităţii dezvoltarii unui management

eficient al resurselor umane. Astfel, în al doilea capitol, este abordată utilitatea dezvoltării

bazei teoretice şi practice a acestui domeniu de management – managementul resurselor

umane.

2

Studiul practic privind recrutarea, selecţia şi angajarea resurselor umane a fost tratat în

capitolul III al lucrării, Analiza procesului de recrutare şi selecţie la G4S Secure

Solutions SRL. În esenţă acest capitol relevă paşii care s-au făcut în domeniul resurselor

umane de o întreprindere prestatoare de servicii de pază şi protecţie. Analizând managementul

resurselor umane în cadrul acestei companii am constatat importanţa accentuată acordată

resurselor umane. Organizaţia înţeleage că managerul este cel care răspunde de performanţele

echipei pe care o conduce. Sunt puţini factori care ar putea influenţa această performanţă mai

mult decât oamenii şi felul în care corespund ei posturilor pe care le deţin. Trebuie să

recunoaştem că, deocamdată, multe dintre conceptele, metodele şi procedurile consacrate

teoriei şi practicii manageriale în domeniul resurselor umane nu constituie referinţe şi nu au

utilizare decât în foarte puţine firme şi organizaţii din ţara noastră.

Capitolul I:

RECRUTAREA ŞI SELECŢIA RESURSELOR UMANE.

ELEMENTE TEORETICE

1.1 Definirea procesului de recrutare. Importanţă şi caracteristici.

Recrutarea este una din cele mai importante activităţi ale funcţiunii de personal fiind un

ansamblu de decizii care exercită o influenţă decisivă şi durabilă asupra unei întreprinderi.

Recrutarea se referă la procesul confirmării nevoii de a angaja personal nou, localizării şi

atragerii celor interesaţi în a candida pentru posturile oferite. Succesul şi supravieţuirea

organizaţiilor este asigurată aproape în totalitate de calitatea forţei de muncă. Organizaţiile

trebuie să se concentreze în primul rând asupra identificării şi atragerii celor mai competitivi

candidaţi pentru specificul organizaţiei, problemă care se rezolvă în cadrul procesului de

recrutare1.

Recrutarea poate fi iniţiată de către organizaţie sau de firme specializate. În acest scop,

au început să se înfiinţeze centre de asistenţă psiho-pedagogică şi managerială, care au drept

obiectiv realizarea „reformei’’ în procesul de orientare şi selecţie profesională. În ultima

perioadă se utilizează din ce în ce mai mult sisteme informatice, care presupun existenţa unei

baze de date, care oferă informaţii necesare pentru identificarea rapidă a potenţialilor

candidaţi. Schimbările frecvente din mediul ambiant au un impact puternic asupra funcţionării

organizatiei, ceea ce face necesar ca aceasta să adopte o politică de recrutare cât mai flexibilă,

care să reflecte şi chiar să anticipeze toate schimbările din tehnologie, economie, legislaţie,

politca naţională şi internaţională.

Pentru ca politica de recrutare să se desfăsoare în cele mai bune condiţii este necesar ca

politicile pe care întreprinderea le promovează, în ceea ce priveste mediul de muncă,

salarizarea si posibilităţile de carieră, să fie adecvate obiectivelor sale, să se situeze cel puţin

la nivelul impus de concurenţă şi să fie susţinută de rezultate economice. O politică de

recrutare pozitivă trebuie fie susţinută de imaginea pe care întreprinderea o are pe piaţa forţei

de muncă, de comunicaţia transmisă, cât şi de însuşi corectitudinea realizării demersului său.

O bună recrutare permite întreprinderii să angajeze persoane a căror aptitudini sunt

foarte apropiate sau chiar suprapuse cerinţelor postului. Ea presupune ca întreprinderea să

propună spre ocupare unul sau mai multe posturi de muncă de un anumit profil, iar piaţa forţei

de muncă să ofere indivizi cu aptitudini diverse, capabili oricând să fie angajaţi.

Întreprinderea înaintează propuneri cu privire la cerinţele postului şi la aptitudinile necesare,

care nu întotdeauna se regăsesc la viitorul ocupant.