Ocrotirea persoanei fizice prin interdicție judecătorească și curatelă

INTRODUCERE

În legătură cu punerea sub interdicție și curatela în lumina noului Cod civil, principala modificare și cea mai ușor de sesizat, adusă de noul Cod civil (Legea 287/2009) cu privire la cele două instituții, punerea sub interdicție și curatela, vizează concentrarea tuturor normelor care le reglementează. Astfel, legiuitorul a înțeles să ușureze munca de documentare a practicienilor, care nu mai trebuie să își disperseze atenția și eforturile asupra unui evantai de acte normative precum Codul familiei, Codul civil, Decretele nr. 31/1954 și 32/1954, Legea 272/2004 sau Codul de procedura civilă, care legiferează și în prezent materia acestora. Cele două instituții vor fi reglementate doar de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009) și noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) din momentul în care aceste acte normative, de o importanță capitală pentru viitorul statului de drept, vor intra în vigoare.

Instituția punerii sub interdicție este reglementată în cuprinsul Titlului III - Ocrotirea persoanei fizice, Capitolul III - Ocrotirea interzisului judecătoresc, de la art. 164 la art. 177 din noul Cod civil.

Condițiile în care operează punerea sub interdicție sunt cuprinse în art. 164 din noul Cod civil, singura modificare față de vechea reglementare din Codul familiei fiind cuprinsă în alin. (2), care prevede că „Pot fi puși sub interdicție judecătorească și minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă”. Codul familiei folosește sintagma minori fără a distinge între cei lipsiți total de capacitate de exercițiu și cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, în timp ce noile reglementări sunt mai restrictive.

Art. 165, coroborat cu art. 111, prevede persoanele care pot cere punerea sub interdicție, neexistând diferențe față de vechea prevedere din Codul familiei.

În ceea ce privește desemnarea tutorelui, art. 34 din Decretul nr. 32/1954 prevede că această operațiune cade în sarcina instanței de tutelă. Noul Cod civil lasă posibilitatea desemnării tutorelui în seama oricărei persoane care are capacitate deplină de exercițiu, prin act unilateral sau contract de mandat, încheiate în formă autentică, așa cum edictează art. 166 din noul Cod civil.

Numirea unui curator special, pentru intervalul de timp până la soluționarea cererii de punere sub interdicție, se realizează, conform art. 167, de instanța de tutelă, o instituție inspirată din dreptul civil francez. În prezent, instanța de tutelă este cea îndrituită să numească curatorul special, care are o misiune temporară.

Procedura punerii sub interdicție judecătorească este reglementată de Cartea a VI-a Proceduri speciale, în Titlul II art. 924-930 din noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010). Procedura este asemănătoare cu cea reglementată de Decretul nr. 32/1954, fiind prezentată în mod explicit și detaliat, pentru a lăsa loc de cât mai puține interpretări. Spre exemplu, art. 926 alin. (1) noul Cod de procedură civilă dispune astfel: „După primirea cererii, președintele instanței va dispune să i se comunice celui a cărui punere sub interdicție judecătorească a fost cerută, copii de pe cerere și de pe înscrisurile anexate. Aceeași comunicare se va face și procurorului, atunci când cererea nu a fost introdusă de acesta.”

Noutăți există și în privința instituțiilor cărora li se comunică dispozitivul hotrârii de punere sub interdicție în conformitate cu prevederile art. 929 din Legea nr. 134/2010. Astfel, spre deosebire de art. 145 Codul familiei, dispozitivul se comunică serviciului de stare civilă la care nașterea celui pus sub interdicție judecătorească este înregistrată, instanței de tutelă și nu autorității tutelare pentru desemnarea unui tutore, biroului de cadastru și publicitate imobiliară competent, pentru notarea în cartea funciară când este cazul, registrului comerțului, dacă persoana pusă sub interdicție judecătorească este întreprinzător.

Cu privire la opozabilitatea interdicției, noul Cod civil prevede că lipsa capacității celui interzis îi este opozabilă unui terț doar din momentul îndeplinirii formalităților de publicitate mai sus menționate [art. 169 alin. (2)] și nu din momentul transcrierii hotărârii în registrul special cum edicta art. 144 alin. (4) din Codul familiei.

Art. 172 prevede că actele juridice încheiate de interzisul judecătoresc, altele decât cele anume prevăzute de lege, actele de conservare și cele de dispoziție de valoare mică, sunt lovite de nulitate relativă, chiar dacă ele au fost încheiate pe perioada în care cel în cauză ar fi avut discernământ.

Spre deosebire de prevederile din Codul familiei, art. 173 alin. (2) din noul Cod civil permite tutorelui să renunțe la tutelă, solicitând înlocuirea sa pentru motive temeinice înaintea termenului de 3 ani.

Comparativ cu actualele prevederi în vigoare, obligațiile tutorelui față de cel pus sub interdicție sunt prezentate in extensor în cuprinsul art. 174, acesta fiind dator să-l îngrijească spre a-i grăbi vindecarea și pentru a-i îmbunătăți condițiile de viață, în acest scop întrebuințându-se veniturile și, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicție judecătorească.

Alin. (2) al art. 174 cuprinde o altă modificare față de situația actual și anume, cea care este chemată să decidă dacă cel pus sub interdicție judecătorească va fi îngrijit la locuința sa sau într-o instituție sanitară, nu mai este autoritatea tutelară, ci instanța de tutelă cu avizul consiliului de familie care este alcătuit din trei rude sau afini, ținând seama de gradul de rudenie și de relațiile personale cu familia minorului. În lipsa de rude sau afini, pot fi numite și alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinții minorului sau care manifestă interes pentru situația acestuia. Noul Cod civil prevede și situația în care interzisul judecătoresc este căsătorit, caz în care este audiat și soțul acestuia.