Relația de comunicare asistent social-client

Introducere

Importanța temei pentru domeniul asistenței sociale

Această lucrare își propune să abordeze problematica relației de comunicare între asistentul social și beneficiarii de asistență socială. În lucrarea de față s-a pornit de la ideea că pentru o reușită a intervenției, asistentul social trebuie să posede o serie de de abilități și deprinderi cu ajutorul cărora să se realizeze procesul de comunicare funcțională cu beneficiarii. Totodată, în această lucrare abordează dificultățile cu care se confruntă profesionistul în relația de comunicare cu beneficiarii serviciilor de asistență socială.

Consider că această temă este de o importanță majoră, deoarece comunicarea ineficientă, non-funcțională și lipsa abilităților de comunicare ale asistentului social pot conduce la eșecul relației de comunicare între cei doi actori sociali, dar și la o intervenție fără rezultatele aşteptate. Mai precis, ceea ce doresc să subliniez este faptul că deprinderile, componente ale activităţii muncii de asistență socială se constituie drept un element de bază pentru a înţelege mai bine profesionalismul în domeniul asistenţei sociale, iar comunicarea reprezintă un aspect esenţial al interacţiunii dintre asistentul social şi asistat, fiind actul profesional elementar pentru orice profesionist din acest domeniu.

În procesul de oferire a serviciilor necesare clienţilor, asistentul social sprijină clientul în depăşirea unor situaţii problematice de viaţă; ajută clientul în vederea satisfacerii nevoilor psihosociale şi creează o atmosferă în care clientul să se simtă liber să comunice şi să colaboreze în condiţii de securitate psiho-emoţională. Pentru aceasta asistentul social utilizează atât cunoştinţe teoretice, cât şi anumite deprinderi practice selectate şi adaptate în funcţie de caracteristicile, nevoile şi contextul fiecărei situaţii. Asistenţii sociali îşi oferă serviciile unor categorii diferite de clienţi aflaţi în dificultate, începând cu copiii, adulţii şi chiar persoanele vârstnice. Aceştia pot avea condiţii sociale diferite, o educaţie diferită, probleme şi nevoi diferite, moduri de a reacţiona diferite, de aceea, asistenţii sociali în fiecare tip de intervenţie pe care o realizează încep cu stabilirea relaţiei de comunicare (http://culturasicomunicare.com/pdf/2008/lore.pdf).

Lucrarea de față este structurată în trei părți: partea teoretică, partea de cercetare și partea de intervenție. În ceea ce privește partea teoretică este construită din trei capitole. În acestă lucrare sunt sintetizate aspectele teoretice relevante pentru tema aleasă, din literatura de specialitate. Partea de cercetare constă intr-o cercetare de tip calitativ, în care am vrut să urmăresc care sunt factorii care determină o relaţie de comunicare eficientă între cei doci actori sociali şi care sunt blocanţii comunicării. Demersul intervenției de tip asistență socială se focusează pe discuții de grup cu asistenţii sociali pe tema îmbunătățirii deprinderilor de comunicare și a stilurilor de comunicare folosite în relația cu clienții.

Motivația alegerii temei

Lucrarea de față s-a născut din dorința de a a cunoște care sunt deprinderile necesare asistentului social în relația cu clienții, dar și care sunt dificultățile pe care le întâmpină în procesul de comunicare cu aceștia.

Încă din primul an de studiu în asistența socială, am decis să-mi desfășor practica semestrială cât și de vară într-o instituție publică, mai precis Primăria orașului Sângeorz-Băi şi am manifestat un interes crescut față de ceea ce înseamnă munca de asistență socială în primărie, cât și ce presupune comunicarea profesionistului cu clienții, abilități, dar și dificultățile sau barierele care survin în realizarea comunicării. Dorința mea de a învăța mai multe lucruri despre această componentă remarcabilă a muncii de asistare, respectiv cea a comunicării a luat naștere în urma practicii desfășurate în primărie. Realizând stagii de practică în cadrul Serviciului public de asistență socială, observând modul de relaționare a profesioniștilor, am constatat că veriga principală a intervenției, a reușitei o constituie comunicarea eficientă, care are cel mai mare impact de influențare și de schimbare.

Pe parcursul stagiilor de practică și însoţind în anchete sociale supervizorul meu de practică, pe baza metodei obervației, am sesizat că asistenții sociali întâmpină dificultăți (limbajul mult prea academic, sfătuirea clienţilor în diferite situaţii, implicare emoţională) în realizarea comunicării funcționale cu beneficiarii.

Observând aceste aspecte, am constat că procesul de comunicare reprezintă un aspect esențial al interacțiunii dintre asistentul social și client şi am considerat că un demers aplicativ asupra acestui aspect ar prezenta un interes pentru mine, ca viitor profesionist în domeniul asistenţei sociale.