Contrabanda

Capitolul 1. Aspecte introductive privind infracțiunea de contrabandă

Reglementările penale referitoare la anumite fapte considerate până nu demult drept infracţiuni diferă de la o ţară la alta, lucru care indică faptul că problema fenomenului infracţional rămâne de o mare profunzime. Dacă se ţinea seama de această ultimă premisă, activitatea de prevenire şi combatere a criminalităţii, cât mai eficientă, trebuie să urmeze, în mod evident, unele standarde acceptate de fiecare ţară în parte, care realizează o activitatea intensă de combatere a criminalităţii.1

O pondere aparte, respectiv un statut special în cadrul luptei cu criminalitatea per ansamblu, în cadrul agitaţiei de componente infracţionale, îl constituie infracţiunea de contrabandă. Astfel, contrabanda a fost considerată ca o încălcare gravă a legii, deoarece prin săvârșirea acesteia se pun într-o ipostază negativă valorile sociale de importanţă deosebită din punct de vedere al ordinii de drept.

Totalitatea dispoziţiilor cuprinse în Codul vamal, în regulamentul de aplicare al acestuia sau în actele normative interne sau mondiale ratificate de către ţara noastră, care au în vedere prevederi privind domeniul vamal reuneşte, de fapt, aşa numitul regim juridic vamal. Dispoziţiile amintite anterior reglementează atât controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor de transport, adică impunerea vamală prin aplicarea binecunoscutului tarif vamal, cât şi alte operaţiuni specifice activităţii de vămuială.2

Infracţiunea de contrabandă a fost exclusă din Codul penal de mult timp, dar rămâne contravenţie în Codul Vamal şi Codul Contravenţional. Astfel, noile modificări aprobate au scopul de a anihila cu vehemenţă trecerea în mod ilicit a mărfurilor peste limita teritorială a ţării, lucru care conduce, în mod evident, la o sustragere a achitării taxelor vamale. De aceea, prin acest proiect se va asigura ca toate mărfurile care constituie obiect al contrabandei, să fie confiscate imediat şi incontestabil în favoarea bugetului ţării, dar nu când se va aproba peste un timp ulterior.

Referitor la activitatea vamală şi reglementările vamale, pentru acestea se utilizează noţiunea de regim vamal. Conform art. 47 alin. 2 din Legea nr.141 promulgată în anul 1997 privind Codul vamal al României3, regimul vamal însumează toate normele care pot fi aplicate în

1 I. Burlacu, Sugestii privind armonizarea legislaţiei noastre în raport cu legislaţia europeană în ce priveşte infracţiunile la regimul vamal. Teoria cu privire la cauzele penale şi contravenţiile administrative - Dreptul, 2002, nr. 1, p. 153.

2 E. Negru, Infracţiunea de contrabandă prin trecerea peste frontieră a unor bunuri prin alte locuri decât cele stabilite legal, Revista juridică 5/1995, p 17. 3 Legea nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial nr. 180 din 1 august 1997 şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.

CONTRABANDA

cadrul tuturor procedurilor de vămuială, în funcţie de cele două aspecte importante, respectiv scopul operaţiunii comerciale şi destinaţia mărfii. Mai mult decât atât, pe baza celor indicate în art. 48 din legea amintită, regimurile vamale pot fi de două tipuri definitive sau suspensive.4

Trebuie menţionat faptul că regimul juridic vamal nu se confundă cu expresia de regim vamal, între cele două noţiuni existând alte două raporturi semnificative, primul constituind o noţiune generală, iar cel de-al doilea, o noţiune specială. În acest context, consider că regimurile juridice vamale au avut o evoluţie istorică strâns legată de evoluţia principalelor instituţii ale statului şi a respectivelor sisteme juridice.

Evident, apariţia acestora a fost stabilită de interesul fiecărei societăţi sau ţară de a impune unele taxe şi/sau restricţii la hotare sau la limitele teritoriale ale acestora. De aceea, primele reglementări în acest domeniu (vămuire), cunoscute încă din cele mai vechi epoci se caracterizau printr-o diversitate a autorităţilor care le instituiau de o parte şi a formelor de aducere la îndeplinire pe de altă parte, situaţie care s-a putut imortaliza sau menţine de-a lungul evului mediu, în ciuda trendului de centralizare a puterii fiecărui stat manifestate în perioade diferite de-a lungul timpului. Această explicaţie se regăseşte în aceea că interesul unei anumite ţări se consideră îndeplinit prin perceperea unor sume de pe urma acţiunii de vămuire, indiferent dacă această percepere, în sens de încasare, se realizează în nume propriu sau prin intermediari pe de o parte, precum şi prin deficitul unui personal calificat în acest domeniu, pe de altă parte.

Referitor la locul comiterii infracţiunii de contrabandă, s-a constat faptul că aceste infracţiuni pot fi comise, în mod obişnuit, în locaţiile diverse, din care amintesc următoarele:

- punctele de trecere a limitei teritoriale şi terenurile aflate în apropierea hotarului ţării;

- orice punct de pe linia limitei teritoriale a unei ţări;

- diferite porturi şi/sau aeroporturi, respectiv gări internaţionale;

- prin intermediul mijloacelor de transport atât rutier, cât şi feroviar sau maritim;

- prin intermediul societăţilor intensiv industriale sau a altor firme aflate în legătură cu proprietari ai unor firme denumite sugestiv „fantomă”, aflate în proprietatea sau sub controlul delincvenţilor ce fac contrabandă, făptuitori sau oameni de rând deopotrivă;

- unităţi specializate în acţiuni care privesc procesul de import şi export;

- prin orice alt mijloc în care sunt descărcate obiectele materiale care, în mod obişnuit, ar fi trebuit să traverseze ţara respectivă.