Rolul BNR în controlul masei monetare din România

Introducere

Această lucrare are la bază analiza masei monetare din România si rolul Băncii Naţionale în controlul acesteia.

Lucrarea este structurată astfel încât să cuprindă aspectele necesare pentru a putea concluziona referitor la masa monetară din România.

Ceea ce am vrut să evidentiez în cadrul acestei lucrări este starea actuală a masei monetare din ţara noastră şi ce rol are BNR în controlul acesteia.

Instituţia abilitată să conducă politica monetară a unei ţări este banca centrală, primul nivel al unui sistem bancar modern. În Romania noua lege bancară, Legea nr. din 23 martie 1998 şi noua Lege privind Statutul Bancii Naţionale a României din 1 iulie 1998 stabileşte că "Banca Naţională a României elaborează, aplică şi răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăţi, precum şi de autorizarea şi supravegherea prudenţială bancară în cadrul politicii generale a statului.”

În acelaşi timp, Banca Naţională colaborează cu autorităţile publice centrale şi locale pentru îndeplinirea obiectivelor sale sau pentru a fi consultată în ceea ce priveşte actele normative din domeniul bancar-monetar sau împrumuturile sectorului public.

Scopul principal al B.N.R. este stabilitatea monedei naţionale, pentru atingerea acestui obiectiv îndeplinind o serie de funcţii: B.N.R. emite, pune şi retrage din circulaţie numerarul, este banca băncilor, pe care le autorizează să funcţioneze, este casier şi bancher al statului român, stabileşte şi conduce politica monetară şi valutară a ţării şi supraveghează şi participă la reglementarea şi operarea sistemului de plăţi al ţării.

Instrumentele de care dispune şi pe care le foloseşte banca centrală sunt într-un număr restrâns: operaţiuni pe piaţa monetară, operaţiuni de creditare, rezervele minime obligatorii, operaţiuni de open-market, cursul de schimb, intervenţii pe piaţa valutară şi reglementările bancare şi valutare.

În prezenta lucrare se încearcă o prezentare a Băncii Naţionale a României, şi rolul acesteia în controlul masei monetare, lucrarea fiind structurată pe trei capitole:

1. Masa monetară

2. Rolul B.N.R. în economie

3. Studiu de caz: B.N.R. ca instituţie ce controlează masa monetară

Specificul activităţilor bancare şi rolul acestuia pt economia unei ţări presupun un mod aparte de organizare, fiind de altfel şi domeniul cel mai reglementat. Reglementarea este dată în fiecare ţară de legea bancară naţională care are menirea de a crea condiţii pentru o concurenţă normală între instituţiile de credit. Pentru ţările membre ale UE cadrul legislativ este dat de directivele europene transpuse în reglementări naţionale.

1.Masa monetară

1.1.Piaţa monetară şi componenţa masei monetare

Funcţionalitatea economiei presupune, existenţa, pe de o parte, a unui surplus de resurse, iar pe de altă parte a unui deficit de resurse, fie că este vorba de resurse materiale sau valorice. În acest caz, locul unde se va întâlni această cerere şi ofertă de resurse se concretizează în ceea ce este definit „piaţă”. Deoarece este vorba de resurse de capital această piaţă este regăsită şi sub denumirea de piaţă financiară, având rolul de mobilizare a resurselor şi plasare a lor către zona de deficit comercial.

Pe piaţa financiară se vor întâlni ofertanţi de capital, deţinători ai unui excedent de capital, cu cei care înregistrează un deficit de capital. Ofertanţii de capital se identifică sub denumirea de investitori (individuali – ce tranzacţionează sume relativ mici şi instituţionali – ce tranzacţionează volume mari pe piaţă). Participanţii pe această piaţă sunt agenţii economici cu profil de activitate specific, iar instrumentele de lucru sunt de asemenea specifice acestui sector economic. Piaţa financiară, în funcţionarea şi în structura ei, conţine pieţe reglementate şi poate fi urmărită ca fiind compusă din piaţa de capital şi piaţa monetară, în ambele cazuri întâlnirea cererii şi a ofertei se realizează prin intermediari.

Piaţa de capital reprezintă segmentul pe termen mediu şi lung al pieţii financiare. Deci, aici se vor întâlni credite şi plasamente a căror scadenţă este de peste un an.

Piaţa monetară reprezintă segmentul pe termen scurt al pieţii financiare. Aici se vor întâlni credite şi plasamente a căror scadenţă este sub un an. Conceptele, fenomenele şi procesele ce au loc pe acest segment al pieţii financiare, reprezintă obiectul studiului de faţă.

Problema definirii monedei a fost dificilă şi foarte controversată. Aceasta deoarece moneda a fost receptată de oameni ca un instrument multidimensional. Moneda a fost bunul, lucrul care a spart şi a transformat un schimb direct, între două mărfuri, într-un schimb indirect, cu cele două faze, de vânzare şi cumpărare. Dimensiunea corectă a banilor trebuie să facă distincţie între banii care circulă şi masa monetară globală şi trebuie să ţină cont de diversitatea mare a substituitelor monedei pentru a surpinde ceea ce se petrece în tot sistemul economic. Definiţia statistică a banilor presupune identificarea elementelor de activ ale patrimoniului unui agent economic.

Un alt mod de a defini moneda, a pornit de la ideea de libertate şi lichiditate. După părerea adepţilor acestei idei, moneda ar fi un bun care dă deţinătorului puterea de a se elibera de o datorie, de a asigura o plată. Moneda este o creanţă, o formă de avere, dar nu toate creanţele sunt o formă de monedă, pentru că nu pot circula libere. Masa monetară reprezintă totalitatea activelor utilizate pentru obţinerea de bunuri şi servicii.

Ca şi piaţa specifică, piaţa monetară diferă atât de piaţa bunurilor de consum personal cât şi de cea a factorilor de producţie. Obiectul tranzacţiilor pe o asemenea piaţă îl formează moneda, numerar şi bani. Piaţa monetară deţine un rol tot mai însemnat, aceasta decurgând din semnificaţia tot mai mare pe care o are moneda în economia naţională. Piaţa monetară constă din ansamblul tranzacţiilor cu monedă, din confruntarea specifică dintre cererea şi oferta de monedă în funcţie de preţul ei (rata dobânzii).

Problema definirii monedei a fost dificilă şi foarte controversată. Aceasta deoarece moneda a fost în realitate receptată de oameni ca un instrument multidimensional. Răspunsul traducătorului la o astfel de întrebare a fost acela că moneda a fost bunul care a spart şi a transformat un schimb direct între două mărfuri într-un schimb indirect cu cele două faze vânzare şi cumpărare.

1.1.1.Definirea masei monetare şi strucurii acesteia

1.1.1.1.Definirea masei monetare şi cuantificarea acesteia

Masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichidităţi, existente la un moment dat în cadrul economiei unei ţări sau a unei zone monetare.

În opinia profesorului Costin C. Kiriţescu , masa monetară reprezintă:

-o mărime eterogenă constând din suma activelor care pot fi utilizate pe teritoriul unei ţări pentru cumpărarea de bunuri şi servicii şi pentru achitarea datoriilor;

-agregatul sau agregatele financiare care sunt strâns corelate cu produsul naţional brut sau cu un alt indicator al activităţii economice.

Masa monetară cuprinde numerarul şi banii scripturali (sau banii de cont), ambele componente având aceeaşi putere şi cumpărare şi transformându-se curent una în cealaltă.

Din punct de vedere statistic, masa monetară se cuantifică pe baza bilanţului centralizat al sistemului bancar dintr-o ţară, după deducerea înregistrărilor duble dintre bănci.

La nivelul unei economii , deţinătorii de monedă aparţin atât sectorului bancar cât şi celui nebancar. Sectorul bancar al economiei este reprezentat de băncile comerciale, care deţin rezerve în moneda băncii centrale, iar sectorul nebancar al economiei este reprezentat de agenţii economici şi populaţie, care deţin numerar şi disponibilităţi în conturile curente la băncile comerciale.

Aşadar masa monetară este reprezentată de un stoc de creanţe asupra băncilor, creanţe deţinute de utilizatorii de monedă, bancari şi nebancari.