Cuprins
- Capitolul I Fundamentarea științifică a lucrării
- 1.1 Scurt istoric al Educației fizice în școală .4
- 1.2 Delimitări conceptuale privind tema cercetării ..7
- 1.3 Particularitățile psiho-motrice la elevii claselor a-VIII-a .10
- 1.4 Motivul alegerii temei de cercetare .13
- Capitolul II
- 2.1 Ipoteza lucrării ..15
- 2.2 Scopul lucrării ...15
- 2.3 Sarcinile lucrării ...16
- 2.4 Metode de cercetare ..16
- 2.5 Descrierea testelor aplicate în cercetare .18
- 2.6 Etapele cercetării ...21
- Capitolul III
- 3.1 Subiecții supuși cercetării .23
- 3.2 Locul și durata cercetării .23
- 3.3 Sistematizarea și descrierea mijloacelor utilizate ..24
- 3.4 Rezultatele și interpretarea datelor 26
- Concluzii .31
- Bibliografie
Extras din licență
Capitolul I
Fundamentarea științifică a lucrării
1.1 Scurt istoric al Educației fizice în școală
Preocuparea vis-a-vis de începerea dezvoltării conceptului de Educație Fizică și Sport in țara noastră , este strâns legată încă din epoca domnului fanariot Alexandru Ispilante (1774-1782) care printr-un act domnesc dat în anul 1776 în Muntenia , produce reglementări în ceea ce privește situația învățământului.
În acel act domnesc erau menționate ,,exercițiile corporale” , care se referea la introducerea lor în programul școlar precum ,, după dejun, elevii fiecărei clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor să facă gimnastica pentru exercițiu, în timp de o oră”
Inspirat din cultura elenă veche dar și din cea al secolului al XVIII-lea domnul Muntenei indica practicarea exercițiilor corporale în perioada în care nici școlile secundare din Europa , educația fizică nu își găsește un statut exact în programele învățământului . Acest demers al său s-a dovedit a fi ceva foarte valoros , însă , din păcate , nu s-a aplicat , totuși a avut un rol ce a contribuit la fundamentarea teoretică a educației școlare .
Înființarea unui sistem de școlarizare era necesară , pentru a îndeplini cerințele impuse de o oarecare dezvoltare atât economică cât și politică a țărilor române , însă nu se poate discuta despre un interes în legătură cu domeniul educației fizice . Axandu-ne pe cea dintâia parte a secolului XVIII și având drep bază un Regulament organic ce datează din anul 1832 , s-a ajuns la concluzia că sunt necesare două cadre didactice , unul dintre ei fiind repartizat la Școala Centrala din Craiova iar celălalt la Colegiul Sf.Sava din București . În regulamentele școlare se regăsesc instrucțiuni precum : "în timpul pauzelor se vor da școlarilor mijloace specifice gimnasticii, care le pot întării mobilitatea articulară și elasticitatea mușchilor".
În acea perioadă de timp , activitățile de educație fizică au fost oarecum îndemnate de anumite acțiuni ale unor persoane de renume , în special fiind cetățeni din Uniunea Europeană , dat fiind faptul că în țările componente acest domeniu era mult mai avansat. De exemplu , italienii Luzzato si Spinzi sunt acei profesori ce au transmis mai departe tainele gimnastii la o academie mihaileana din Iași între anii 1840-1848 , anume într-un corp de pompieri din capitală , Bucuresti. Cel din urmă fiind angajat ulterior abia după Unirea Principatelor in 1859 , de către însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza drept profesor de scrimă și gimnastică la o școală militară din Iasi.
Pe de altă parte , în Transilvania datorită populației de origine săsească , pe la jumătatea secolului al XIX-lea a fost desfășurată o activitate de educație fizică , după modelul din sistemul german al lui Jahn-Eiselen . Sașii ce studiau în străinătate , mai ales în Germania au adus noutăți în orașele din România printre care se numără Brașov , Sibiu , Bistrița și Mediaș , un model de exerciții fizice practicate în școlile din regiunile Berlin și Leipzig , exerciții precum gimnastica la aparate , inotul , scrima și tirul . Printre inițiatorii ale acestor acțiuni se numără și profesorul Stefan Ludwig Roth , profesorul care a pus bazele unui Turnverein în orașul Mediaș . Drept urmare inființarea de Turnverein-uri în mai multe orașe a dat naștere organizării ,,Uniunii Germane de gimnastică din România”.
În cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea , preocuparea clară a dezvoltării învățământului dar și a educației fizice școlare , a înfăptuit apariația unor legi , cum ar fi legea instrucției ce presupunea introducerea gimnasticii ca și ,,învățătură obligatorie” în licee.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea , dezvoltarea educației fizice , a fost determinată în mod clar de activitatea unor persoane, a caror contribuție ajutat la organizarea cât și la conducerea acesteiea , în special în mediul școlar , a fost excepțională.
Gheorghe Moceanu este considerat ca fiind părintele educației fizice în România , luptând la rândul lui pentru introducerea educației fizice în școli . Această personalitate și-a dedicat resursele energetice timp de peste trezeci de ani , în direcția organizării și conducerii activităților educației fizice atât din sistemul școlar cât și din cel militar , care , totodată , a luptat și pentru înființarea unor societăți sportive de formare a profesorilor și intructorilor. Datorită calităților sale dar și a modului în care s-a implicat în activități , a atras atenția și a obținut sprijinul din partea unor personalități de valoare precum generalul E. Florescu , B.P. Hasdeu și dr. C. Davila .
Încă de la început Gheorghe Moceanu a avut o atracție în practicarea exercițiilor fizice dovedindu-se fiind și un foarte bun gimnast . După ce a predat gimnastica la câteva școli din orașul Cluj , el se stabilește , în cele din urmă , la București . În acest oraș nou el este angajat ca profesor de gimnastică la pensionul Șeicaru din Valea Rahovei .
O altă personalitate ce s-a făcut remarcată este Dimitrie Ionescu , fiind tot profesor de gimnastică , și-a lăsat amprenta în urma elaborării unor programe de învătământ pentru educație fizică ca disciplina .
De menționat este faptul că principalul organizator al educației fizice școlare este Spiru Haret , personalitate care a reorganizat sistemul de învățământ sub titulatura de ministrul Instrucțiunii Publice , acordând astfel o mare importanță îmbunătățirii conținutului predării gimnasticii . Totodată a oficializat necesitatea predării acesteia în școală și a separat educația fizică de instrucția militară . După instalarea acestuia la conducerea ministerului , a înființat niște comisii ce aveau drept scop realizarea de programe de gimnastică în școli.
A decis să introducă în rândul elevilor noul sport numit oină , odată cu începerea anului 1897 , și aici , numid un grup de oameni specializați care sa elaboreze un regulament unic al jocului . Pentru a stimula dezvoltarea jocului , a instituit oragnizarea în fiecare an a unui concurs între școli , cu echipe reprezentative a școlilor romanești . Uimitor este faptul că la prima ediție a acestui concurs din anul 1899, au luat parte o mulțime de echipe , 18 la număr , datorită acestui fapt au avut loc serbări de gimnastică .
Bibliografie
1.Kirițescu, Ctin, (l964) - Palestrica, București, Editura UCFS.7.
2.Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România, vol. I, II și III, Editura Aramis,2002
3.DRAGNEA A. (2002), Teoria educatiei fizice si sportului, Editura Fest, Bucuresti;
4.Dezvoltarea calității motrice: rezistența, factor esențial în activitatea militară - Lt.col.instr.av.drd. Alin PELMUȘ - Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I
5.A., DEMETER, Bazele fiziologice ale educației fizice școlare,Editura Stadion, 1998;
6.T., ARDELEAN, Unele aspecte privind dezvoltarea calităților motrice, Revista de educație fizică și sport nr. 198 din 1985
7.T., ARDELEAN, Particularitațile dezvoltării calităților motrice în atletism, I.E.F.S., București ,1982
8.D., GÎRLEANU, Atletism - lecții pentru copii și juniori,Editura Sport-Turism ,București ,1983
9.M., EPURAN , Psihologia educației fizice, Editura Sport-Turism ,București, 1997;
10.Dragan, I., (1970), Elemente de investigatie in medicina sportiva, București, Editura Stadion
11.Popescu, D., Predescu, C., (2009), Lucrari practice de fiziologie si fiziologia efortului, Bucuresti, Editura Morosan
Preview document
Conținut arhivă zip
- Studiu privind dezvoltarea calitatii motrice - Rezistenta la elevii clasei a VIII-a prin utilizarea metodelor si mijloacelor specifice atletismului.docx