Studiu privind Dezvoltarea Detentei prin Folosirea Săriturilor cu Sprijin Prevăzute de Programa Școlară din Ciclul Liceal

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE

1.1. Lecţia de educaţie fizică

1.2. Calităţile motrice solicitate în săriturile cu sprijin

1.3. Motivarea alegerii temei

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE

1.1. LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ

Lecţia este principala formă de organizare a procesului instructiv – educativ, ea va continua să constituie calea pedagogică unitară prin intermediul căreia generaţii de elevi – constituie în clase omogene sau mai puţin omogene, lucrând pe grupe, echipe sau în mod independent – vor acumula, sub îndrumarea educatorilor şi prin efort propriu, valorile materiale şi spirituale dobândite de omenire, îşi vor însuşi experienţa de muncă şi de viaţă a generaţiilor anterioare şi îşi vor dezvolta aptitudinile şi capacităţile, pregătindu-se pentru viaţa şi activitatea socială. Lecţia va continua să constituie pârghia metodică prin intermediul căreia educatorul, acţionând sistematic, în baza unui program judicios elaborat, stimulând posibilităţile de cunoaştere, aptitudinile şi interesele elevilor, contribuie la formarea şi pregătirea generaţiilor în creştere, în vederea participării lor ulterioare la producerea de noi valori materiale şi spirituale, la progresul ştiinţei, tehnicii şi economiei.

Lecţia reprezintă principala formă de organizare a procesului instructiv – educativ, deoarece:

 Prin intermediul ei obiectivele educaţiei fizice se înfăptuiesc sistematic şi unitar pentru toţi elevii. Activitatea este sistematic desfăşurată în baza prevederilor programelor şcolare şi a unui orar stabile.

 Activitatea se desfăşoară într-un cadru organizat, cu clase având efective şi componenţă stabile. Colectivul de elev dintr-o clasă este relativ omogen, având aceeaşi vârstă şi acelaşi nivel de pregătire.

 Activitatea se desfăşoară sub îndrumarea nemijlocită a educatorului, acesta având rolul conducător în stabilirea conţinutului şi în organizarea activităţii elevilor în cadrul procesului instructiv-educativ.

 În cadrul ei se poate valorifica la un înalt nivel experienţa didactică acumulată, cerinţele didactice fundamentale în baza cărora se stabileşte şi se realizează conţinutul procesului instructiv-educativ.

Evoluţia lecţiei de educaţie fizică, din punct de vedere a structurii şi a conţinutului ajunge la o formă mai puţin riguroasă, permiţând manifestarea neîngrădită a iniţiativelor

Treptat, conţinutul şi structura lecţiei primesc o fundamentare teoretică precisă, introducându-se lecţia cu 4 şi 3 părţi, iar mai recent lecţia cu momente (verigi).

Structura lecţiei de educaţie fizică pe părţi – pregătirea, fundamentală şi de încheiere – a reprezentat un progres în predarea acestui obiect. Lecţia pe 3 părţi are o largă utilizare şi în cadrul antrenamentului sportiv, reuşind să asigure o orientare metodică corespunzătoare desfăşurării procesului de pregătire sportivă.

Cerinţele didactice generale ale lecţiei de educaţie fizică:

Lecţia reprezintă o activitate complexă, care exercită influenţe pe planuri multiple. Pentru a-i asigura eficienţa, la alcătuirea ei trebuie să se ţină seama de următoarele cerinţe:

1. precizarea clară a scopului didactic şi a temelor

2. alegerea judicioasă a exerciţiilor stabilite pentru realizarea obiectivelor (sarcinilor) instructiv-educativ ale lecţiei

3. stabilirea unui legături organice între latura instructivă şi cea educativă, între caracterul informaţional şi formativ al lecţiei

4. alegerea metodelor şi procedeelor metodice adecvate pentru realizarea scopului didactice şi a temelor

5. folosirea cu maximă eficienţă a timpului afectat a lecţiei