Motivația și motivarea resurselor umane pentru performanță

Capitolul 1. Introducere în managementul resurselor umane

Resursele umane reprezintă totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale pe care oamenii le utilizează în procesul muncii, alături de aptitudinile native și de cele obținute prin procesul de pregătire și perfecționare personală, fiind inclusă și experiența obținută în procesul muncii.

Resursele umane prezintă o serie de caracteristici :

- Reprezintă însăși organizația, deoarece oamenii sunt acea resursă care asigură supraviețuirea, dezvoltarea și succesul organizațiilor;

- Sunt una din cele mai importante investiții ale organizației;

- Sunt resurse strategice fiind nucleul în jurul căruia gravitează toate celelalte resurse (materiale, financiare);

- Sunt singurele resure inepuizabile de creativitate, deținând potențialul necesar pentru a crea diverse bunuri, a lua decizii, a elabora strategii;

- Sunt singurele capabile să producă și să reproducă toate celelalte resurse ale organizației;

- Constituie bunul cel mai de preț al unei organizații, succesul acesteia depinzând de calitatea resurselor umane;

- Îndeplinesc un rol decisiv în procesul de transformare permanentă a mediului natural în bunuri destinate satisfacerii nevoilor întregii societăți;

- Constituie elemental creator, active și coordinator al întregii activități ce se desfășoară într-o organizație.

Managementul resurselor umane reprezintă complexul de activități orientate către utilizarea eficientă a personalului unei organizații, urmărindu-se atât realizarea obiectivelor acesteia, cât și satisfacerea nevoilor angajaților.

Compartimentul de resurse umane, în cadrul organizației este subordonat managerului general. Funcțiunea de resurse umane este una din cele cinci funcțiuni ale organizației, alături de: cercetare - dezvoltare, producție, financiar - contabilă și cea comercială. Funcțiunea de resurse umane prezintă diverse moduri de organizare, în funcție de o serie de criterii: mărimea organizației, obiectul de activitate, și nu în ultimul rând, importanța acordată acestei funcțiuni.

Obiectivul managementului resurselor umane îl constituie creșterea permanentă a potențialului material și financiar al organizației printr-o valorificare superioară a potențialului uman de care acesta dispune. Astfel spus, obiectivul managementului resurselor umane îl constituie asigurarea și dezvoltarea permanentă a potențialului uman al unei organizații astfel încât să se obțină performanțe profesionale optime utilizând cele mai adecvate metode și mijloace de muncă.

Sintetizând informațiile privind obiectivele pe care și le propune managementul resurselor umane, constatăm că acestea sunt următoarele:

- Să ajute organizația să-și atingă obiectivele;

- Să mărească gradul de satisfacție al angajatului la locul de muncă al acestuia;

- Să ofere organizației angajați bine pregătiți din punct de vedere profesional și motivați;

- Să folosească eficient abilitățile și deprinderile angajaților;

- Să ajute la menținerea eticii profesionale;

- Să mențină la un nivel ridicat calitatea mediului de muncă.

Observăm că aceste obiective pun în centru factorul uman, însă acesta este plasat în contextual oferit de cadrul organizației, rezultând încă o dată legătura care există între obiectivele angajatului și cele ale organizației; în momentul în care acestea sunt corect abordate, ne putem aștepta la succesul organizației.

Putem constata că de aici reies o serie de caracteristici ale managementului resurselor umane, și anume:

- Managementul resurselor umane este orientat spre persoană - ori de câte ori este posibil, managementul resurselor umane tratează fiecare angajat ca pe o persoană distinctă și oferă servicii și programe destinate să-I satisfacă nevoile personale. Managementul resurselor umane caută soluții la problemele angajaților pentru a ajuta atât la atingerea obiectivelor organizației cât și pentru a facilita evoluția și satisfacția fiecărui angajat;

- Managementul resurselor umane este orientate spre viitor prin faptul că are grijă ca angajații să fie competenți și bine motivați, ajutând astfel la îndeplinirea obiectivelor organizației;

- Managementul resurselor umane ajută la eficientizarea activității unei organizații, fiind un factor de bază în obținerea satisfacției la locul de muncă.

Principalele activități pe care le desfășoară managementul resurselor umane sunt:

1. Planificarea necesarului de resurse umane.

2. Recrutarea, selecția și angajarea resurselor umane.

3. Pregătirea profesională.

4. Cariera profesională.

5. Evaluarea performanțelor profesionale.

6. Remunerarea și recompensarea muncii prestate.

7. Motivarea.

8. Protecția și securitatea muncii.

Capitolul 2. Asigurarea motivației angajaților

2.1. Resursa umană - capital strategic al organizației

Este din ce în ce mai acceptat faptul ca în managementul firmei resursa umană determină succesul și prosperitatea lui. Cât poate dura o buna politică comercială și una financiară sănătoasă, dacă angajații desfășoară în magazine, ateliere, în hale, o muncă de slabă calitate, dacă aceștia se fac că muncesc, dacă-și petrec timpul de muncă într-un mediu conflictual sau dacă sabotează firma?

Resursa umană este greu de stăpânit, de condus, dacă nu-i sunt cunoscute dimensiunile care-i afectează performanța. Și aceasta cu atât mai mult cu cât ea nu poate fi supusă unei rigori de model așa cum poate și-ar dori unii manageri. Încercarea de a înțelege comportamentele, de a explica de ce o anume situație de muncă implică o anumită reacție de a întreține un climat de muncă plăcut, de a știi să prefigurezi șansele de succes sau de eșec ale unei schimbări îl determină pe managerul doritor de performanță să descopere câteva dintre tainele acestei dimensiuni.

Cunoașterea realității sociale din firmă presupune analiza proceselor individuale și de grup în context managerial. Dimensiunea umană a procesului productiv, având o complexitate ridicată prin analiza performanței este considerată mai mult decât o materie primă, decât o sursă de costuri sau de consum.

Pentru a lucra cu oamenii managerul are menirea de a înțelege motivațiile fiecărui angajat și de a-și explica implicațiile acestora în comportamentul organizațional.

Toate organizațiile încearcă să afle ce trebuie făcut pentru a ajunge, prin oameni, la niveluri susținute de înaltă performanță. Aceasta înseamnă să se acorde o atentie mărită modului optim în care pot fi motivați angajații, prin ce mijloace cum ar fi stimulentele, recompensele, atribuțiile de conducere și, foarte important, prin munca pe care o fac și contextul organizatoric în care depun această muncă. Scopul, firește, este de a se crea procese de motivare și un mediu de muncă apte să contribuie la siguranța că angajații aduc rezultate conforme cu așteptările conducerii manageriale.