Îngrijirea bolnavului cu astm bronșic

INTRODUCERE

Am ales această lucrare de diplomă în urma stagiului de practica efectuat pe secția Pneumologie a Spitalului Județean Sfântul Ioan cel Nou Suceava.

Astmul bronșic este cunoscut încă din Egiptul antic ca o entitate clinică, fiind recunoscută oficial ca patologie specifică a sistemului respirator de către Hipocrate, cu cuvântul grecesc „astmos” care semnifică „ a gâfâi”.

În ultimii 15 ani s-au făcut progrese în cunoașterea etiologiilor astmului bronșic, în fiziopatologie, imunologie, clinica și medicație.

Astmul bronșic este una din complicațiile mai întâlnite în rândul oamenilor de toate vârstele .

Inițiativa Globală pentru Astm (Global Initiative for Asthma - GINA) a fost înființată cu scopul de a crește nivelul de conștientizare a complicațiilor de sănătate în rândul cadrelor medico-sanitare, a oamenilor și pentru a îmbunătăți prevenția și managementul, printr-un efort global. GINA elaborează rapoarte științifice privind astmul, încurajează diseminarea și implementarea recomandărilor și promovează colaborarea internațională privind cercetarea în domeniul astmului.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR

1.1 Anatomia și fiziologia aparatului respirator

Aparatul respirator este format din căi respiratorii și plămâni. Aerul pătrunde în plămâni prin intermediul unei înlănțuire de conducte, astfel fiind prezentate căile respiratorii.

- cavitățile nazale;

- faringe;

- laringe;

- Trahee;

- Bronhii.

Căile respiratorii superioare sunt formate din: faringe și cavitățile nazale, pe când căile respiratorii inferioare sunt formate din trahee, laringe, bronhii.

Cavitățile nazale și nasul

Reprezintă un organ bine structurat cu activitate respiratorie senzorială. Nasul propriu zis și cavitățile nazale sunt conectate între ele.

Nasul este un organ pronunțat, situat la mijlocul feței fiind de asemenea și un organ de protecție al foselor nazale.

Acesta este format din:

- Bază

- Vârf

- Două fețe laterale

- Trei margini

Laringele

Este o componentă a căilor respiratorii ce îndeplinește două roluri:

1. Conduce aerul către plămâni;

2. Cea mai principală funcție este cea a fonației.

Este situat în partea anterioară a gâtului, în fața faringelui. Se prezintă sub forma unei piramide.

Baza este situată înspre faringe, este caracterizată de deschiderea superioară a laringelui.

Vârful așezat către artera inferioara, urmat de trahee.

Peretele anterior și hipo-faringele alcătuiesc fața posterioară a laringelui, fiind protejat de mucoasa faringiană.

Cele două fețe antero-laterale sunt situate de o parte și de cealaltă a acestuia.

Traheea- este un organ fibro-cartilaginos, cilindric care este în continuarea laringelui prelungindu-se de la marginea inferioară până la mediastin unde se desparte în două bronhii principale ( pulmonare). Are două devieri numite depresiuni și anume depresiunea aortică, (produsă la aorta) și depresiunea tiroidiană (produsă de glanda tiroidă). Trahee se poate alungi sau scurta , fiind un organ elastic.

Bronhiile principale (dreaptă și stângă) sunt canale care rezultă din bifurcarea traheei. Constituie finalul segmentelor respiratorii inferioare extra-pulmonare întinzându-se de la ultimul inel traheal până la hilul pulmonar . Aici se împart în bronhii lobare.