Controlul Activității Autorităților Administrației Publice Locale

ÎNTRODUCERE În democrație, după Alain, cel care controlează joacă un rol fundamental: ”Unde se află democrația dacă nu în acea a patra putere pe care știința politică n-a definit-o încă și pe care eu o numesc controlul? Aceasta nu înseamnă altceva decît autoritatea de a detrona regii și specialiștii imediat dacă ei nu conduc treburile în funcție de interesele celor mai numeroși” după Alain Boureau ”Istoria ideilor politice”

Actualitatea temei. Controlul asupra administrației este o necesitate veche de cînd există lumea. Importanța acestei probleme a crescut în epoca contemporană, cînd riscurile de abuz s-au înmulțit pe măsura adîncirii prinipiilor de descentralizare și autonomie locală, care stau la baza organizării și funcționării statului de drept.

Autonomia locală și descentralizarea, mai ales într-un stat unitar, precum este republica Moldova, nu poate fi concepută decît în anumite limite. Nu se poate admite ca într-un stat de drept să fie nesocotită legea, autoritatea executivului central sau a justiției datorită aplicării acestor principii. Administrația publică locală trebuie exercitată în conformitate cu legile statului, atît în activitatea privind rezolvarea treburilor publice, cît și în emiterea de acte juridice administrative.

Această autonomie locală nu conferă autorităților locale dreptul de a nesocoti sau încălca legile statului. Pentru a putea înlătura posibilitatea abuzului de drept din partea autorităților locale, au fost create în mîna administrației guvernamentale pîrghii juridice de control a activității și actelor acestora, pîrghii destinate înlăturării abuzurilor și sancționării celor vinovați.

Autortățile publice administrative, trebuie să se conducă în activitatea lor de prevederile legii, să emită acte juridice numai conform și în baza legii. Această activitate implică respectarea Constituției, a principiilor generale ale dreptului, a legilor organice și ordinare a deciziilor judecătorești și prevederilor dreptului internațional cînd acestea sunt parte a dreptului intern, a actelor administrative aplicabile.

Legalitatea este un alt principiu de bază și una din condițiile de o importanță deosebită a statului de drept. Prin legalitate se înțelege respectarea strictă a prevederilor normelor de drept atît de către cei care adoptă aceste norme, cît și de cei care le pun în executare și de toți membrii societății. Conform acestui principiu, toate acțiunile care compun administrația publică, ca activitate și toate formele de organizare

a sistemului prin care sunt înfăptuite în principal aceste acțiuni trebuie să se întemeieze pe lege, aceasta fiind un factor important în modernizarea administrației publice. Din acest punct de vedere, sistemul administrației publice este expresia legii și insrumentul acesteia. Deci, legea este bază de referință în aprecierea administrației publice, atît ca activitate cît și ca sistem de organizare.

Etapa actuală de dezvoltare a societăţii noastre se caracterizează și printr-o creştere mai mare a activităţii de ordin administrativ. Acestea sunt menite de a spori încrederea reciprocă dintre stat şi cetăţean, între puterea politică şi puterea locală, fiind direct implicate în satisfacerea necesităţilor de zi de zi ale cetăţenilor. Se ştie că satisfacerea la nivel cuvenit al acestor necesităţi cotidiene contribuie la ridicarea bunăstării omului, care de fapt și constituie scopul final al actului de guvernare. De buna administrare a treburilor în societate depinde prosperitatea societăţii.

Avînd în vedere că în prezent se urmărește eficientizarea activității administrative, prin acordarea de servicii calitative, asigurarea legalităţii acestor activițăți constituie o condiţie inerentă desfăşurării cu succes a reformelor în domeniul administrației publice, obiectiv important prestabilit pentru evoluţia în continuare a Republicii Moldova. Prin urmare, de aici derivă valoarea şi semnificaţia deosebită a garanţiilor legalităţii, cel mai principal şi important fiind considerat controlul.

Generic, controlul constă în evaluarea legalităţii şi a oportunităţii deciziilor administraţiei publice, a actelor administrative adoptate/emise de aceasta şi în elucidarea deficienţelor la nivelul organizării şi funcţionării administraţiei. În acelaşi timp, tot mai mult valoarea controlului este văzută din perspectiva respectării şi protecţiei drepturilor şi libertăţilor omului faţă de abuzurile şi excesele admise de autorităţi în cadrul exercitării competenţelor lor. Prin urmare, controlul activității administrative constituie și un instrument de protecţie a cetăţenilor şi un mijloc de limitare a puterii administraţiei publice aflată în raporturi cu aceştia.

În condițiile în care se urmărește eficientizarea activității autorităților administrative nu ”trebuie” perceput controlul ca fiind o activitate dură, de temut, ci ca pe o activitate cu aspect pozitiv, de sprijin acordat autorităților locale în procesul decizional. Controlul trebuie apreciat ca fiind o modalitate de asigurare a eficienței în administrația publică atît timp cît însuși acesta este realizat eficient.