Cuprins
- Le bon sens consiste beaucop a connaître les nuances des choses. Rien n'etouffe plus la doctrine que de mettre a toutes les choses une robe de docteur."
- Montesquieu (Defense de L' Esprit des Lois)
- O traducere acestui citat ar suna în felul următor : " Bunul simţ constă în mare măsură în cunoaşterea nuanţelor lucrurilor. Nimic nu împiedică mai mult doctrina decât să îmbraci toate lucrurile într-o robă de doctor."
- Cercetarea ce ne-am propus să o realizăm se bazează pe motto-ul de mai sus.
- În ideile gândite vom pune accent în principal pe excesul de putere exercitat de autorităţile publice, dar vom pune accent şi asupra puterii discreţionare deţinute de acestea. vom observa diferite moduri de acţionare a puterii discreţionare, dar şi intensitatea cu care acţionează aceasta în cadrul instituţiilor publice. Doctrina românească pune problema puterii discreţionare ca o problemă a puterii executive, dar tot doctrina subliniază că statul modern este limitat în funcţionarea sa.
- Făcând o paralelă între doctrina românească, franceză dar şi cea germană privind puterea discreţionară al autorităţilor publice, remarcăm că în aceste state tradiţia se păstrează, statul acordând prioritate drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în raport cu exerciţiul autorităţilor publice.
- În doctrina românească puterea discreţionară nu este specifică doar funcţiei administrative, ea este prezentă în toate cele trei puteri ale statului.
- Luând în considerare limitele puterii discreţionare în ceea ce priveşte interesul public vom putea observa cum acesta primează iar statului îi revine printre atribuţii de a rezolva interesele colective.
- Excesul de putere al autorităşilor publice, definit ca o activitate ce depăşeşte limitele competenţelor prevăzute de lege, iar pentru o mai bună funcţionare a statului acesta îşi va forma anumite pârghii legale ce vor controla activitatea autorităţilor publice.
- În analiza noastră pârghiile legale de control precum Curtea Constituţională, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, se axează pe controlul asupra puterii discreţionare şi al excesului de putere în activităţile exercitate de Guvern, Parlament, Preşedinte şi de ce nu în activitatea primarului,secretari, consilierilor judeţeni, consilierilor locali, în cazul celor din urmă realizăm că limitele puterii discreţionare se lărgesc iar excesul de putere este mai accentuat la nivelul acestora.
- Cap. I Puterea discreționară - concept și importanță
- I.1 Noțiunea de putere discreționară a autorităților publice
- Ca o societate democratică să funcționeze în statul de drept, este necesar de un sistem instituționalizat de control care să ascundă activitatea autorităților publice. În altă ordine de idei statul trebuie să folosească o limitare a puterii celor ce o exercită, adică cum să dai Guvernului destulă putere, fără ca să-i dai prea multă?
- Apare astfel o problemă a limitării puterii guvernanților și riscul abuzului de putere a celor care o dețin. Într-o societate cu adevărat democratică, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane , autoritățile trebuie să aibe posibilitatea de control total în orice formă de activitate a autorității investite cu putere publică.
Extras din licență
Le bon sens consiste beaucop a connaître les nuances des choses. Rien n'etouffe plus la doctrine que de mettre a toutes les choses une robe de docteur."
Montesquieu (Defense de L' Esprit des Lois)
O traducere acestui citat ar suna în felul următor : " Bunul simţ constă în mare măsură în cunoaşterea nuanţelor lucrurilor. Nimic nu împiedică mai mult doctrina decât să îmbraci toate lucrurile într-o robă de doctor."
Cercetarea ce ne-am propus să o realizăm se bazează pe motto-ul de mai sus.
În ideile gândite vom pune accent în principal pe excesul de putere exercitat de autorităţile publice, dar vom pune accent şi asupra puterii discreţionare deţinute de acestea. vom observa diferite moduri de acţionare a puterii discreţionare, dar şi intensitatea cu care acţionează aceasta în cadrul instituţiilor publice. Doctrina românească pune problema puterii discreţionare ca o problemă a puterii executive, dar tot doctrina subliniază că statul modern este limitat în funcţionarea sa.
Făcând o paralelă între doctrina românească, franceză dar şi cea germană privind puterea discreţionară al autorităţilor publice, remarcăm că în aceste state tradiţia se păstrează, statul acordând prioritate drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în raport cu exerciţiul autorităţilor publice.
În doctrina românească puterea discreţionară nu este specifică doar funcţiei administrative, ea este prezentă în toate cele trei puteri ale statului.
Luând în considerare limitele puterii discreţionare în ceea ce priveşte interesul public vom putea observa cum acesta primează iar statului îi revine printre atribuţii de a rezolva interesele colective.
Excesul de putere al autorităşilor publice, definit ca o activitate ce depăşeşte limitele competenţelor prevăzute de lege, iar pentru o mai bună funcţionare a statului acesta îşi va forma anumite pârghii legale ce vor controla activitatea autorităţilor publice.
În analiza noastră pârghiile legale de control precum Curtea Constituţională, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, se axează pe controlul asupra puterii discreţionare şi al excesului de putere în activităţile exercitate de Guvern, Parlament, Preşedinte şi de ce nu în activitatea primarului,secretari, consilierilor judeţeni, consilierilor locali, în cazul celor din urmă realizăm că limitele puterii discreţionare se lărgesc iar excesul de putere este mai accentuat la nivelul acestora.
Cap. I Puterea discreționară - concept și importanță
I.1 Noțiunea de putere discreționară a autorităților publice
Ca o societate democratică să funcționeze în statul de drept, este necesar de un sistem instituționalizat de control care să ascundă activitatea autorităților publice. În altă ordine de idei statul trebuie să folosească o limitare a puterii celor ce o exercită, adică cum să dai Guvernului destulă putere, fără ca să-i dai prea multă?
Apare astfel o problemă a limitării puterii guvernanților și riscul abuzului de putere a celor care o dețin. Într-o societate cu adevărat democratică, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane , autoritățile trebuie să aibe posibilitatea de control total în orice formă de activitate a autorității investite cu putere publică.
Bibliografie
Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Vol I și II, Ediția a II a revăzută și adăugită, Ed. Nemira, București 2005;
Corneliu Manda, Drept Administrativ, Tratat elemntar Ed.5, revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008;
Cristian Ionescu, Constituţia României comentată şi adnotată cu dezabrobări parlamentare şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Titlul III. Capitolul I, Parlamentul, Ediţia a II- a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012;
Dana Apostol Tofan, Puterea discreționară și excesul de putere al autorităților publice, Ed. All Beck, București 1999;
Dan Balica, Instituția Ombudusmanului: justiția alternativă, Ed. CH Beck, București 2011;
Emil Bălan, Procedura administrativă, Ed. Universitara, Bucureşti, 1999;
Emil Bălan, Instituţii administrative, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2008;
Ovidu Podaru, Legile admnistraţiei publice - actualizată 20 februarie, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012;
Verginia Vedinaş, Drept Administrativ, Ediţia a IV- a Revăzută şi actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009;
Victor Duculescu, Constanţa Călinoiu, Drept Constituţional şi instituţii politice, Ediţia a IV-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2010;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Puterea Discretionara si Excesul de Putere al Autoritatilor Publice.doc