Culegere de jocuri didactice

INTRODUCERE

În ultimii ani, din motive obiective, s-a simțit nevoia unei schimbări fundamentale în sistemul de învățământ din ROMÂNIA.Programele, planurile de învățământ și orarele excesiv de încărcate au dus la o depășire a normelor de igienă mentală, la o scădere a performanțelor școlare, la o mediocrizare a învățământului.

După 1990, în învățământul românesc s-a trecut, cu pași mici, la o schimbare, la o îmbunătățire a ofertei de învățare (introducerea manualelor alternative).

În cadrul procesului de reformă a învățământului, început în anul școlar 1998-1999, a fost elaborat ”NOUL CURRICULUM NAȚI0NAL”, proiectat în așa fel încât să răspundă în mod adecvat la provocările noi pe care următorul secol le rezervă tinerilor aflați acum pe băncile școlii.

Implementarea noului “CURRICULUM NAȚIONAL” este însoțită de o serie de concepte noi: obiective cadru, obiective de referință,activități de învățare, standarde de performanță.Aplicarea consecventă a acestor concepte va imprima sistemului o serie de dimensiuni ale noutății, care se vor manifesta prin:

-plasarea învățării - ca proces - în centrul demersurilor școlii (important este nu ceea ce învățătorul a predat ci, ceea ce elevul a învățat);

- flexibilitatea ofertei de învățare venită dinspre școala (nu un învățământ unic, uniform pentru toți elevii, ci un învățământ pentru fiecare deci pentru elevul concret);

- adaptarea conținuturilor învățării la realitatea cotidiană, la preocupările, interesele, aptitudinile elevului;

- introducerea unor noi modalități de selectare și de organizare a obiectivelor si a conținuturilor, conform principiului ”nu mult ci bine”;

- posibilitatea realizării unor parcursuri școlare individualizate, orientate spre inovații și împlinire personală;

- responsabilizarea tuturor agenților educaționali în vederea proiectării, monitorizării și evaluării “CURRICULUM-ului“.

Concepția după care au fost construite programele pentru ciclul primar care își propun formarea pentru toți elevii a competențelor de bază vizează o serie de schimbări:

-în abordarea conținuturilor (trecerea de la o învățare teoretică la o varietate de contexte problematice);

-în ceea ce se așteaptă de la elevi (trecerea de la aplicarea unor reguli la folosirea de strategii de rezolvare a problemelor);

-în învățare (se trece de la o memorizare si repetare la explorare-investigare);

-în predare (învățătorul devine un organizator al unor activități de învățare, și nu un simplu transmițător de informații);

-în evaluare (notele sunt înlocuite cu calificative acordate pe baza unor descriptori de performanță, evaluarea devenind un mijloc de autoapreciere și stimulare a elevilor).

Devin deci mai importante activitatea de rezolvare de probleme prin tatonări, încercări, implicarea activă a elevului și argumentarea deciziilor luate.

De exemplu, unul dintre cele patru obiective cadru ale programei de matematică la ciclul primar este cel care vizează “dezvoltarea interesului și a motivației pentru studiul si aplicarea matematicii în contexte variate“.

Pentru realizarea acestui obiectiv învățătorul organizează în cadrul orelor de matematică o serie de activități de învățare cum ar fi:

-jocuri didactice individuale sau pe grupe;

-exerciții de găsire a mai multor soluții la unele probleme matematice;

-transformarea unor probleme practice în probleme matematice.

De asemenea, unul dintre obiectivele de referință ale programei de limba și literatura română este “să manifeste curiozitate pentru mesajul ascultat“ și se realizează prin jocuri de rol de tipul “emițător-receptor“ care vizează formarea comportamentului de ascultător.

Aceste activități, specifice învățământului primar, vizează disponibilitatea, plăcerea, curiozitatea, inițiativa, interesul elevului pentru diferite situații și contexte problematice, precum și manifestarea unui comportament adecvat față de individ, grup sau colectivul din care face parte.

Jocul didactic este una dintre principalele metode activ-participative pe care se pune accent în noua programă. Aceste metode au capacitatea de stimulare a participării active și depline, fizice si psihice individuale și colective a elevilor, în procesul învățării, de a lega elevul de ceea ce face, până la identificarea lui cu sarcina de învățare.

Jocul, ca și celelalte metode activ-participative, este capabil să mobilizeze energiile elevului, să-l determine să-și pună în joc atenția, interesul, curiozitatea, imaginația, memoria, puterea de anticipare, întelegerea, să caute, să cerceteze, să găsească singur soluții,să-l atragă în discuții colective în care să se facă schimburi spontane de informații, idei, păreri, impresii.

Deși fiecare metodă oferă numeroase posibilități de angajare a celor ce învață, totuși, gradul de activizare și participare variază de la o metodă la alta și depinde de felul cum este înțeleasă și utilizată fiecare metodă. O îndrumare constantă ce impune de-a gata cunoștințele noi, fără să lase elevilor timp și loc de gândire, să formuleze întrebări, să aprecieze, nu va face decât să împiedice afirmarea spontaneității, a gândirii și imaginației, a creativității. În schimb, o dirijare care provoacă elevul să caute are alte urmări.

Jocul didactic, ca una dintre cele mai specifice activități ale copilului, este tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic în intenția de a imprima programului școlar un caracter mai accesibil, mai viu și mai atrăgător.

Ținând cont de importanța precum și ponderea metodelor activ-participative în această viziune a învățământului românesc, am fost preocupată aspect important, și anume de a folosi jocul didactic în orice moment al lecției, mai ales în acest an școlar, când copiii au venit din grădiniță, unde jocul era activitatea preponderentă.

Așa cum voi demonstra în prezenta lucrare, consider că jocul didactic îi va ajuta pe toți elevii să înțeleagă și să-și însușească mai ușor cunoștințele și sunt convinsă că la sfârșitul anului școlar, toți elevii sau aproape toți se vor încadra în calificativele “BINE” și “FOARTE BINE”.