Asigurarea Maritimă

Introducere

Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în protecţia persoanelor fizice şi juridice în calitate de asiguraţi împotriva diverselor riscuri şi este realizată de către societăţi specializate, în calitate de asigurători.

Totodată asigurarea reprezintă o operaţiune economico-financiară prin care partea denumită asigurător despăgubeşte, în cazul producerii unui eveniment nefast, partea denumită asigurat, printr-o sumă de bani ( îndemnizaţia de asigurare sau suma asigurată).

Asigurarea maritimă, ca ramură a asigurării de bunuri, protejează navele maritime şi fluviale, celelalte ambarcaţiuni şi instalaţiile folosite în porturi, precum şi încărcăturile acestora, contra unui complex de riscuri.

"New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asiguratorilor.

Fără asigurări n-ar exista zgaraie-nori, deoarece niciun muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înălţime, riscând să facă un plonjon mortal şi să-şi lase familia în mizerie; fără asigurări nici un capitalist nu ar înveşti milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un singur muc de ţigară le-ar putea transforma în scrum; fără asigurări nimeni nu ar circula cu automobilul pe străzi.

Chiar cu un Ford, un bun şofer este conştient de faptul că în fiecare clipă risca să dea peste un pieton."

Henry FORD

CAPITOLUL I Scurt istoric

Asigurarea maritimă este prima formă de asigurare, începutul ei datând încă din antichitate. Apariţia ei, ca primă formă de asigurare, este explicată prin legătura strânsă: comerţ - navigaţie maritimă, descoperindu-se că navele, mărfurile şi vieţile omeneşti erau expuse riscurilor mării.

De-a lungul unei perioade îndelungate de timp, proprietarii navelor au fost aceiaşi cu proprietarii mărfurilor şi, ca urmare, exista o singură poliţă de asigurare, care acoperea atât mărfurile, cât şi nava. Acest lucru era posibil pentru că interesul aparţinea aceleiaşi persoane.

Prima poliţă de asigurare maritimă dovedită până azi a fost semnată în anul 1347 la Genova, iar prima intervenţie a statului pe piaţa asigurărilor dateazădin anul 1435. Prin ordonanţa de la Barcelona, dată de Jacques I d'Aragon se reglementau clauzele contractului de asigurări maritime. Două secole mai târziu, creşterea puterii maritime engleze este însoţită de o dezvoltare foarte importantă a camerelor de asigurări maritime, care vor conduce la apariţia societăţii Lloyd's.

Odată cu dezvoltarea modului de producere capitalist, că trăsătură specifică a asigurării burgheze devine obţinerea profitului. Asigurarea trece din formă“de frăţie” în cea „comercială”, transformându-se într-o activitate obişnuită de comerţ. La etapa iniţială a apariţiei societăţii burgheze formă de bază era asigurare maritimă. Creditorul oferea proprietarului corăbiei o sumă de bani necesară pentru organizarea expediţiei, cu condiţia, că în cazul rezultatului pozitiv al expediţiei, această sumă va fi returnată împreună cu procente stabilite de către părţi. În cazul în care corabia şi marfa vor pieri, proprietarul corăbiei era eliberat de obligaţia de a returna suma primită de la creditor şi procentele. În sec.XIV-lea forma notarială a împrumutului maritim, ce era destul de complicată, a fost înlocuită de poliţa bănească, ce era emisă de asigurător proprietarului corăbiei, ca dovada încheierii contractului. Prima poliţă a fost emisă în Barcelona în anul 1374. Iar în anul 1468 apare Codul din Veneţia al asigurărilor maritime. Apoi asigurarea maritimă se dezvoltă rapid în Anglia, unde în anul 1601 a fost adoptat primul act juridic, ce a reglementat constituirea unor instanţe speciale, ce soluţionau conflicte din domeniul asigurărilor maritime.