HVB țiriac

Bancile sunt entitati economice specializate, menite sa infaptuiasca in economie creditarea bancara. In acest fel, ele asigura functionarea deplina a sistemului creditarii bancare, un sistem bine definit, absolut necesar oricarei constructii macroeconimice. Prin aceasta ele devin un factor activ, atat in cadrul economiei nationale, cat si a afacerilor transfrontaliere si in acelasi timp un factor de siguranta in derularea afacerilor. Pentru a se asigura o functionare corecta si profitabila a intregului mecanism de creditare bancara sunt necesare principii, reglementari specifice, o organizare aparte a activitatii de creditare bancara, o prudenta si un management performant al portofoliului de credite, tehnici si metode de creditare moderne, compatibile cu natura afacerilor.

In lumea contemporana, preocuparea bancilor pentru atingerea celei mai inalte performante s-a materializat in focalizarea atentiei catre retail banking. Faptul ca sistemul bancar romanesc are o evolutie permanent ascendenta si se dezvolta intr-un mediu concurential pronuntat, obliga fiecare banca sa-si concentreze eforturile pentru mentinerea segmentului de piata castigat si mai ales pentru largirea acestuia. Chiar daca in trecut, activitatea de retail banking era considerata a fi una de completare si support al activitatilor care deserveau corporatiile, institutiile internationale sau alte operatiuni financiare, rezultatele exceptionale atinse in ulimii ani de catre retail au determinat o rebalansare a pilonilor strategiilor de dezvoltare viitoare a marilor grupuri bancare mondiale. In sfera specifica ultimului deceniu, care caracterizeaza constructia unor conglomerate finaciare complexe, bancile au inceput sa realizeze importanta deosebita a satisfacerii necesitatilor persoanelor fizice si intreprinderilor mici, generand o activitate bancara extrem de profitabila. Pentru ca activitatea de retail banking sa se dezvolte constant, este nevoie de implementarea unei strategii pe termen mediu si lung.

Hvb-Tiriac are o noua orientare a politicii de creditare in sensul orientarii acesteia catre sectorul persoanelor fizice, punand accentul indeosebi pe creditul de consum care satisface multiple cerinte ale persoanelor fizice si care nu pot fi realizate imediat cu resursele de care dispun acestea.

Transformari importante au loc nu numai in domeniul dinamicii creditului si a clientilor, ci si in ceea ce priveste modul de garantare si operativitatea in acordare de credite. In garantarea creditelor un pas major a fost inlocuirea sistemului de gajuri si giranti cu garantia societatilor de asigurare(in cazul de fata Allianz-Tiriac). Prin acest procedeu, riscul de creditare a fost transferat integral sociatatii de asigurare, banca beneficiind de o garantie care poate deveni lichida imediat. In acest fel banca se protejaza impotriva creditelor neperformante care agravau portofoliul bancii, necesitau provizioane si costuri de expolatare. In ceea ce priveste operativitatea, se are in vedere simplificarea procedurilor de lucru si reducerea timpului de analiza a dosarului de creditare. Acest lucru se poate face prin folosirea unui sistem centralizat de acordare a creditelor-cum este cazul HVB-ului.

Potentialul impresionant de crestere a utilizarii serviciilor si produselor bancare, pe fondul unui grad redus de intermedeiere finaciara, va conduce la intensificarea concurentei in sistem pentru acapararea cotelor de piata, ceea ce va determina elaborarea de noi strategii bancare de abordare a clientelei. Efectele concurentei se vor face simtite si in cadrul activitatilor bancare, fiind astfel anticipata o consolidare a structurilor de grup financiar-bancar, urmate de un proces de fuziuni si achizitii( cum este cazul HVB-Tiriac-Unicredit). Aceasta convergenta a structurilor financiar bancare va conduce la crestera complexitatii pachetelor de produse si servicii oferite clientilor, care va evidentia o accentuare a avanatajelor competitive la nivelul structurilor de grup.

In contextul noilor reglementari prudentiale instituite prin Acordul de la Basel II, flexibilitatea managementului riscurilor bancare va capata noi dimensiuni, performanta in cadrul sistemului fiind, printre altele, dependenta si de capacitatea bancilor de alocare eficienta a fondurilor proprii si de remunerare corespunzatoare a riscului asumat.

In vederea unei cat mai bune gestiuni a riscului de capital, Comitetul Basel, redefineste, imbunatateste si completeaza prevederile acordului Basel I prin definirea caracteristicilor noului acord de la Basel II.

Reforma de la Basel II dateaza din 1999 si urmareste schimbarea modului de abordare al ratei solvabilitatii de catre banci, dupa cum urmeaza:

- rata solvabilitatii Basel I(1988)

Capital propriu(Regulatory capital)/Expunere neta(Weight Assets)>=8%.

- rata solvabilitatii Basel II