Sistemul Nervos

In culmea activitatii si in adancul somnului, nervii transmit incet si neistovit impulsurile de la creier si inapoi la creier. De la clipitul inconstient la activitatea constienta de conducere a masinii, toate miscarile si toate senzatiile - chiar si visele - sunt suboordonate activitatii sistemului nervos. Aceasta retea complexa si intortocheata strabate intregul corp. Culege toate informatiile si transmite indicatiile de lucru spre muschii si alte organe.

Partile importante ale acestui sistem de importanta vitala sunt: creierul, resedinta senzatiilor si a perceptiilor, maduva spinarii, linia principala a retelei de comunicatii, respectiv nervii insisi a caror retea ramificata peste tot porneste din maduva si din afara ei.

Acest sistem este foarte complicat incat activitatea precisa a unor elemente constitutive nu a fost clarificata nici pana astazi. Avem insa o imagine mai precisa despre modul in care acest sistem dirijeaza organismul. Activitatile de ordin superior - intelegand aici memoria, comparatia si luarea deciziei - se petrec in creier.

Pentru informatiile primite la creier pe cale senzoriala si transmiterea ordinelor de miscare sau a altor reactii spre organele vizate se ingrijesc alte parti ale sistemului nervos.

Sisteme in sistem

Spre deosebire de vasele sangvine si plasmatice, nervii nu alcatuiesc un singur sistem, patandu - se vorbi mai degraba de mai multe sisteme aflate in contact. Unele dintre acestea sunt independente, altele se deosebesc intre ele doar prin activitatea lor. In afara sistemului nervos central se gasesc sistemul nervos periferic impreuna cu sistemul nervos vegetativ, fiecare prevazut cu propriile lui functii caracteristice. Aceasta din urma este raspunzator de acele procese organice care nu se afla sub control constient: bataile cordului, functionarea automata a rinichilor si a sistemului digestiv.

Activitatea coordonata a functiilor organice de interes vital este asigurata de cele doua sisteme subordonte sistemului vegetativ, sistemul simpatic si parasimpatic. Aceste doua sisteme functioneaza in mod opus unul fata de celalal tin buna masura, dar activitatea lor colectiva este intdreptata spre crearea echilibrului.

Nervii - asemenea altor tesuturi din organism - sunt alcatuiti din celule. Celulele nervoase, neuronii, sunt insa in multe privinte, celule specifice, gasindu - se printre ele cele mai mari celule din organism - unele depasind chiar si lungimea de treizeci de centimetri.

Substanta de legatura

Neuronii singulari sunt aparati si tinuti laolalta de catre multimea celulelor nevralgice care se formeaza dintr-o multime de celule separate. Celulele gliale produc un nou obstacol la granita dintre fluxul sangvin si tesutul nervos, nelasand sa treaca din singe spre tesut decat substantele absolut necesare activitatii celulei nervoase - oxigen, apa si putin zahar. Singurul fel de celula gliala intalnita in sistemul nervos periferic este celula Schwann.

Un axon cu dimensiuni mici sau o grupa mica de axioni se pot grefa si intr-o singura celula, insa axionii mai lungi se grefeaza in sisteme mai complicate. Celula Schwann se infasoara in jurul axonului - uneori numarul infasurarilor poate fi si de optzeci - formand o spirala dubla. Membrana celulei Scwann contine un strat bogat in substante lipoproteice; aceste straturi se lipesc intre ele ca niste lamele formand o teaca groasa care izoleaza axonul de fibrele nervoase invecinate. Aceasta este teaca de mielina. Fibrele mielinice (intalnite doar la vertebrate) transmit mai repede impulsurile nervoase decat cele fara mielina.

Dispunerea maduvei in canalul vertebral: 1.ramura dorsala a nervului spinal; 2.ramura ventrala; 3.corp vertebral; 4.duramater; 5.ganglion simpatico; 6.ramuri comunicante; 7.radacina anterioara; 8.ganglion spinal; 9.radacina posterioara; 10.maduva spinarii.