Legislația falimentului - judecătorul sindic

Capitolul I Considerații generale despre procedura falimentului

1.1 Notiunea de faliment

Se crede despre faliment că a aparut odată cu actele de comerț nefiind de esență a acestuia și era caracterizat ca fiind un risc previzibil al oricărei activități comerciale

Din punct de vedere etimologic , noțiunea de “falit” sau “faliment” vine de la verbul latin “fallo-fallere” care, printre alte sensuri mai are și înțelesul verbului de “a înșela”.

Termenul de faliment este cel mai adesea utilizat ca un termen generic ce are rol de a descrie firmele cu dificultăți financiare , unii autori afirmând despre faliment că este echivalent cu eșecul , de reținut fiind faptul că falimentul este un proces care începe financiar dar se termină legal , în vreme ce eșecul nu are în mod neapărat o componentă juridică

Cadrul legal definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului , caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.

Insolvența comercială nu presupune în mod necesar și implicit ca activul patrimoniului debitorului sa fie mai mic decât pasivul acestuia , condiția esențială de existență a stării de insolvență fiind imposibilitatea debitorului de a-și plăti datoriile

1.2 Procedura Falimentului

În actuala reglementare procedura falimentului este definită ca fiind procedura de insolvență concursuală , colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului fiind urmată de radierea debitorului de la registrul în care a fost înmatriculat.

1.3 Participanții la procedura falimentului

Potrivit articolului Art. 5 organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești , judecătorul-sindic , administratorul judiciar și lichidatorul Astfel , legea mai prevede în alineatul 2 al articolului 5 faptul că organele care aplică procedura trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor conform legii , precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.

Capitolul II – Judecatorul-Sindic

2.1 Noțiuni generale

Potrivit art.5 din Legea nr.85/2006, organele care aplica procedura sunt :

- instanțele judecătorești;

- judecatorul-sindic;

- administratorul;

- lichidatorul.

Articolele referitoare la judecatorul-sindic apar în secțiunea a doua a capitolului doi din Legea 85/2006 , iar acestea sunt :

- Art. 9

Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta lege judecătorilor desemnați ca judecatori-sindici se realizeaza potrivit art.53 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.

- Art. 10

La propunerea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecatorul sindic va putea desemna, prin încheiere, persoane de specialitate, stabilindu-le și remunerația. Plata remunerației se va face din averea debitorului său, în lipsa disponibilităților bănești în contul acestuia, din fondul prevăzut la art. 4 alin. (4).

- Art. 11

(1) Principalele atribuții ale judecatorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:

a) pronunțarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii și, dupa caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât și prin procedura simplificată;

b) judecarea contestației debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziției creditorilor la deschiderea procedurii;

c) desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență care au depus oferta de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, dupa caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creanțelor, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvența, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă. În vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecatorul va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține. În situația în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecatorul sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei;

d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deține cel putin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea onorariului negociat. Daca nu există contestații împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea se va face în camera de consiliu, fără citarea părților, după depunerea procesului-verbal al adunării creditorilor;

e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;