Cuprins
- C U P R I N S 3
- PARTEA I-a. Abuzul de drept. Caracteristici generale 10
- CAPITOLUL 1. Consideratii introductive 10
- I. Dreptul subiectiv premisa a existentei abuzului de drept 10
- II. Necesitatea analizei abuzului de drept în cadrul contractelor 16
- de munca. 16
- CAPITOLUL 2. Evolutia teoretica a institutiei abuzului de drept 21
- I. Negarea existentei abuzului de drept 21
- II. Nasterea teoriei abuzului de drept 27
- III. Teoria subiectiva 30
- IV. Teoria obiectiva 35
- V. Teoria asimilarii abuzului de drept cu raspunderea civila delictuala
- si cvasidelictuala. 40
- VI. Abuzul de drept în dreptul socialist 45
- CAPITOLUL 3. Teoria contemporana a abuzului de drept 48
- I. Reglementarea abuzului de drept 48
- II. Notiunea abuzului de drept în dreptul civil 51
- A. Principiile exercitarii dreptului subiectiv. 51
- B. Exercitarea dreptului subiectiv civil cu nesocotirea legii si a
- moralei. 52
- C. Exercitarea dreptului subiectiv cu rea-credinta. 55
- 4
- D. Exercitarea dreptului subiectiv civil cu depasirea limitelor sale.
- 63
- E. Exercitarea dreptului subiectiv civil prin nesocotirea scopului
- economic si social pentru care a fost recunoscut 66
- F. Elementele definitorii ale abuzului de drept. 70
- CAPITOLUL 4. Natura juridica a abuzului de drept 74
- I. Existenta dreptului subiectiv – conditie intrinseca a existentei
- institutiei abuzului de drept 74
- II. Delimitarea abuzului de drept de fapta juridica ilicita 76
- III. Abuzul de drept si notiunea de cauza a actului juridic. 81
- IV. Interesul si abuzul de drept 85
- PARTEA a II-a. Abuzul de drept în dreptul muncii 88
- CAPITOLUL 5. Aspecte generale 88
- I. Sediul materiei 88
- II. Drepturi din continutul raportului de munca nesusceptibile de
- abuz. 92
- A. Caracterul special al drepturilor nesusceptibile de abuz. 92
- B. Enumerarea drepturilor din continutul raportului de munca
- nesusceptibile de abuz 95
- III. Interesul si contractele de munca 97
- IV. Norme internationale si comunitare în materia abuzului de drept
- 99
- A. Norme internationale referitoare la abuzul de drept în dreptul
- muncii 99
- 5
- B. Norme comunitare referitoare la abuzul de drept în dreptul
- muncii 102
- CAPITOLUL 6. Abuzul de drept si contractul individual de munca
- 112
- I. Consideratii generale 112
- II. Abuzul de drept savârsit cu ocazia încheierii contractului
- individual de munca 116
- A. Savârsirea abuzului de drept de catre angajator 116
- B. Savârsirea abuzului de drept de catre persoana selectata în
- vederea angajarii 126
- III. Abuzul de drept savârsit cu ocazia executarii, modificarii si
- suspendarii contractului individual de munca 129
- A. Exercitiul abuziv al drepturilor angajatorului 130
- B. Exercitiul abuziv al drepturilor salariatului 137
- IV. Abuzul de drept savârsit cu ocazia încetarii contractului
- individual de munca 148
- A. Probleme specifice interventiei abuzului de drept cu ocazia
- încetarii contractului individual de munca 148
- B. Exercitiul abuziv al drepturilor angajatorului 150
- C. Exercitiul abuziv al drepturilor salariatului 189
- V. Ipoteze false de abuz de drept savârsit în raporturile individuale de
- munca. 194
- A. Exercitiul drepturilor angajatorului: 194
- B. Exercitiul drepturilor salariatului 203
- BIBLIOGRAFIE 317
Extras din proiect
I. Dreptul subiectiv premisa a existentei abuzului de drept
A. Elementul de baza al notiunii de drept subiectiv difera dupa
importanta care, în curentele de idei si în conceptiile socio-juridice, se
acorda, în functie de perioadele istorice, ideii de putere a statului sau a
colectivitatii, ori, dupa caz ideii de libertate individuala.
Dreptul subiectiv constituie o institutie esentiala a dreptului
în general si a dreptului civil în special. El reprezinta, totodata, si un
mijloc tehnic datorita caruia starea de fapt, constând în prerogativele pe
care oamenii le au în relatiile lor unii cu altii, precum si în limitele sferei
în care aceste prerogative pot fi exercitate, se transforma într-o stare de
drept protejata de ordinea juridica.
Este de retinut ca în formularea doctrinara a definitiilor dreptului
subiectiv civil, s-a avut în vedere faptul ca legiuitorul român nu ofera nici
o definitie generala acestei notiuni.
B. Institutia dreptului subiectiv a fost definita, în timp, în stiinta
dreptul din România sub forme dintre cele mai diverse1.
1 Pentru alte definitii ale dreptului subiectiv civil a se vedea: N. Popa – Teoria
generala a dreptului, Tipografia Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1992, p. 197 – 198;
11
Dreptul subiectiv a fost apreciat ca fiind puterea ce o are fiecare
individ de a pretinde ca facultatile, aptitudinile, si puterile sale care nu
sunt îngradite, sau, mai exact în limita în care ele nu sunt îngradite prin
lege, sa fie nu numai respectate, adica nesuparate de altii sau de societate
prin organele sale, ci sa fie, atunci când ele s-au tradus în acte de vointa
creatoare de raporturi juridice cu altii, sprijinite de societate prin organele
sale spre a fi aduse la îndeplinire efectele raporturilor create.2
În doctrina a fost formulata o definitie în care dreptul subiectiv
apare ca fiind posibilitatea juridica a titularului sau de a desfasura în
limitele legii, o anumita conduita în virtutea careia poate pretinde
persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare, ce poate fi
impusa, în caz de necesitate, prin forta coercitiva a statului3.
Potrivit unei alte opinii dreptul subiectiv este puterea sau
prerogativa recunoscuta de dreptul obiectiv persoanelor fizice sau
persoanelor juridice (denumite titulare ale dreptului) în calitatea lor de
subiecte active ale raportului juridic, de a pretinde subiectelor pasive sa
dea, sa faca ori sa nu faca ceva (sa savârseasca sau sa se abtina de la
G. Bobos – Teoria generala a dreptului – note de curs -, Universitatea Independenta
„Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept Cluj, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca,
1992, p. 152; I. Ceterchi, I Craiovan – Introducere în teoria generala a dreptului,
Editura All, Bucuresti, 1993, p. 57; I. Dogaru – Elemente de teorie generala a
dreptului, Editura Oltenia, Craiova, 1994, p. 257 – 259;
2 M. Cantacuzino – Elementele dreptului civil, Editura Cartea Româneasca, Bucuresti,
1921, p.30.
3 Teofil Pop – Tratat de drept civil, vol. I, Partea generala, Editura Academiei,
Bucuresti, 1989, p. 70-71.
12
savârsirea unei actiuni) folosind, la nevoie, aparatul de constrângere al
statului.4
În concluzie, dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de
legea civila subiectului activ – persoana fizica ori juridica – în virtutea
careia acesta poate, în limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita
conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare – de a da, de a face ori
de a nu face ceva – de la subiectul pasiv si sa ceara concursul fortei
coercitive a statului în caz de nevoie5.
C. Din definitia dreptului subiectiv civil, rezulta ca acest drept este
o posibilitate juridica, în timp ce exercitiul dreptului reprezinta tocmai
posibilitatea juridica materializata. În acest context, se observa ca nu
întotdeauna un drept subiectiv civil este si exercitat deoarece, în dreptul
nostru, exercitarea unui drept este lasata la latitudinea titularului.
Exercitarea drepturilor subiective civile este dominata de
urmatoarele principii:
- exercitarea dreptului subiectiv se face potrivit cu scopul lui
economic si social;
- exercitarea dreptului subiectiv nu se poate realiza decât cu
respectarea legii, ordini publice si moralei;
- dreptul subiectiv trebuie exercitat cu buna credinta;
4 E. Roman – Tratat de drept civil, vol. I, Partea generala, Editura Academiei,
Bucuresti, 1967, p. 182.
5 Gh. Beleiu – Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Casa de Editura si presa Sansa SRL, Bucuresti, 1993, pag. 75
13
- dreptul subiectiv se exercita în limitele sale date de normele
dreptului obiectiv si moralei.
Exercitarea drepturilor subiective civile cu respectarea stricta a principiilor
enuntate fereste pe titularii acestora de pericolul vatamarii altor subiecte
de drept.
Drepturile subiective ce intervin în raporturile sociale constituie nu
numai mijloace juridice de limitare a comportamentului celorlalti fata de
titularii lor, dar si frontiere ale comportamentului titularilor de drepturi
subiective fata de ceilalti. În concluzie dreptul subiectiv constituie
simultan atât un temei pentru a solicita altora un anumit comportament,
cât si o limitare a conduitei titularului sau.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Abuzul de Drept si Contractele de Munca.pdf