Elveția - mediul de afaceri

Elveția este un mic stat federal în Europa Centrală, o tara cu o lungă tradiție în neutralitatea politică și militară, motiv pentru care este sediul multor organizații internaționale.

I. Structura de stat si sistemul politic

Primul stat elveţian s-a format la 1 august 1291, prin unirea a trei cantoane: Uri, Schwyz şi Unterwalden şi a evoluat sub diverse forme de Uniuni sau Ligi de state independente pînă aproape în a doua jumătate a secolului al XIX - lea.

Regimul politic al Elvetiei moderne dateaza din anul 1848,odată cu adoptarea primei Constituţii Federale, constituitindu-se asftel un stat federal şi devenind una dintre cele mai tinere republici din Europa acelor vremuri, cu o administratie centrala puternica, contrabalansand si limitand intr-o oarecare masura autonomia cantoanelor.

Elvetia de astazi este o republica federala de tip parlamentar, formata din 23 de cantoane, dintre care trei (Basel, Appenzell si Unterwalden) se impart la randul lor, din ratiuni istorice,, în cate doua „semi-cantoane”.

Denumire canton Supr.

km.p. Pop.

mii loc. Denumire canton Supr. km.p. Pop.

mii loc.

Appenzell Ausserrhoden (sc) 243,0 52,3 Nidwalden/Nidwald (sc) 276,1 39,4

Appenzell Innerrhoden (sc) 172,5 15,1 Obwalden/Obwald (sc) 490,5 33,4

Aargau/Argovie 1404,0 572,7 Schaffhausen/Schaffhouse 298,5 74,3

Basel Stadt/B.Ville (sc) 37,1 190,3 Schwyz/Schwytz 908,3 138,2

Basel Land/B.Campagne (sc) 517,5 265,8 Solothurn/Soleure 790,7 247,6

Bern/Berne 5959,0 966,7 Sankt Gallen/Saint Gall 2025,6 463,0

Fribourg/Freiburg 1670,8 259,8 Thurgau/Thurgovie 990,9 235,9

Genève/Genf 282,2 439,8 Ticino/Tessin 2812,5 324,8

Glaris/Glarus 685,2 38,0 Uri 1076,6 34,6

Graubünden/Grisons 7105,2 191,4 Valais/Wallis 5224,5 293,3

Jura 838,6 68,0 Vaud/Waadt 3212,1 671,4

Luzern/Lucerne 1493,5 358,3 Zug/Zoug 238,8 107,4

Neuchâtel/Neuenburg 803,1 169,4 Zürich 1728,8 1306,6

Fiecare canton are constitutie, parlament, tribunal si legi proprii care sunt insa armonizate cu cele ale Confederatiei. Cantoanele se bucura de o larga autonomie administrativa, au politie proprie si exercita control independent asupra sistemului de educatie – invatamant, sau a politicii de protectie sociala. De asemenea, fiecare canton isi poate stabili propriul regim fiscal.

In Elvetia structura de stat se desfasoare pe trei niveluri:

Al Confederatiei – cu competente in materie de politica externa, politica de securitate si aparare, energie atomica, transport la nivel national (cai ferate si autostrazi), politica vamala, politica monetara, cercetare–dezvoltare, protectia mediului, agricultura si legislatie, atunci când aceasta are aplicabilitate pe întreg teritoriul national.

Al cantoanelor – care au constitutie, parlament, guvern si tribunale proprii. Competentele la nivel cantonal se refera la sistemul de educatie (invatamant primar, secundar si tertiar), servicii de sanatate, politie locala, distributia energiei, transport local (drumuri nationale), promovarea turismului, dezvoltare economica locala, protectia patrimoniului cultural. Fiecare canton isi stabileste, de asemenea, propriul sistem de taxe si impozite

Al comunelor – unitati teritoriale in cadrul cantoanelor (circa 3.000). Comunele, ca si cantoanele, au propriile lor administratii alese. Ele beneficiaza de putere de decizie pentru anumite probleme locale – securitate, educatie, sanatate, stare civila, transporturi, furnizare de apa si electricitate, infrastructura rutiera locala, amenajarea teritoriului. In rest, ele se supun hotararilor cantonului sau Confederatiei. Comunele percep toate taxele – federale, cantonale si locale

Sistemul politic elvetian are un pronuntat caracter democratic si combina in mod armonios principiile suveranitatii cantoanelor si al reprezentativitatii proportionale cu cel al separarii puterii. Referendumul, ca parte integranta a sistemului elvetian de guvernare, este un instrument activ in procesul legislativ, utilizat in cazul amendarii Constitutiei Federale sau pentru adoptarea unor legi importante la nivel federal, cazuri in care este necesara atat majoritatea populara (electorala) cat si cea cantonala.

Constitutia Federala adoptata in 1848, revizuita si amendata in 1874 si 1999, stabileste si defineste cele trei organe ale puterii in stat:

• Adunarea Federala (Parlamentul)

• Consiliul Federal (Guvernul)

• Tribunalul Federal

Adunarea Federala este o structura bi-camerala compusa din Consiliul National si Consiliul Statelor, cele doua camere aflandu-se pe pozitii egale din punct de vedere al importantei.

• Consiliul National (Camera Deputatilor) are 200 de membri, distribuiti intre cantoane conform principiului reprezentativitatii proportionale, fiecare canton avand cel putin un reprezentant. Alocarea locurilor intre cantoane se re-examineaza la fiecare 10 ani. Deputatii sunt alesi pe o perioada de 4 ani.

• Consiliul Statelor (Camera Superioara) are 46 de membri, cate doi reprezentanti din fiecare canton si cate unul in cazul semi-cantoanelor.

Două dintre atribuţiile de bază ale Adunării Federale sunt alegerea Consiliului Federal şi numirea judecătorilor federali.

Consiliul Federal, echivalentul instituţiei guvernamentale, este autoritatea supremă în stat şi are ca responsabilitate principală conducerea executivă. Este alcătuit din 7 membri – Consilieri – aleşi din 4 in 4 ani de către Adunarea Federală. Începînd cu 1959, principalele partide din Adunarea Federala au convenit o formulă privind componenţa Consiliului Federal, care este valabilă şi în prezent: doua locuri pentru social-democraţi, doua locuri pentru creştini-democraţi, doua locuri pentru radical-democraţi si un loc pentru democraţii de centru.