Analiza Performanțelor Economice la Nivel de Firmă

1. Rentabilitatea economică

Rentabilitatea este o componentă esenţială a eficienţei economice reprezentând capacitatea întreprinderii de a obţine beneficii. Rentabilitatea poate fi definită ca fiind “capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora.” Rentabilitatea reflectă deci eficienţa cu care o întreprindere valorifică resursele de care dispune, fie ele materiale, umane sau financiare, în desfăşurarea activităţii sale. Deşi rentabilitatea a fost definită ca fiind capacitatea de a obţine profit, profitul este doar una din componentele rentabilităţii. Pentru a putea caracteriza o întreprindere din punct de vedere al rentabilităţii trebuie luaţi în vedere următorii factori cheie:

• Evoluţia activităţii: creşterea, descreşterea activităţii economice, evoluţia cifrei de afaceri şi a valorii adaugate

• Evoluţia rentabilităţii în sine: indicatori profitului şi ratele de rentabilitate

Necesitatea rentabilităţii decurge din scopul urmărit de întreprinzător în momentul creării firmei şi anume obţinerea unui câştig superior comparativ cu alte forme de plasare a capitalului în condiţii similare de risc. Rentabilitatea cerută de cel ce investeşte este proporţională cu riscul asumat, astfel la un nivel al riscului ridicat şi rentabilitatea cerută de investitor este mai mare. Nu oricine este dispus să îşi asuma un risc mare. Cei care doresc siguranţă îşi vor plasa economiile în depozite bancare protejate împotriva riscului de insolvabilitate, în limita unui plafon sau vor achiziţionla obligaţiuni emise de către stat, a căror risc asociat este zero, însă şi rentabilitatea acestor tipuri de plasamente este redusă. Cei care sunt dispuşi să îşi asume un nivel semnificativ mai ridicat de risc îţi vor plasa capitalul într-o afacere, achiziţionând acţiuni. Venitul aşteptat este mai mare însă mai puţin sigur, deoarece, în monentul repartizării profitului, acţionarii sunt ultimii remuneraţi, dupa ce firma şi-a stins obligaţiile faţă de creditori.

Rentabilitatea firmei se află în strânsă corelaţie cu profesionalismul întreprinzătorilor, cu resursele materiale şi financiare investite în activitatea economică şi reprezintă o formă sintetică de exprimarea a eficienţei economice şi financiare a companiei, resprectiv a tuturor resurselor implicate în circuitul producţiei. Xavier Richet în lucrarea sa “Economie de l’entreprise” arată că “rentabilitatea include un set de indicatori care permit evaluarea măsurii în care întreprinderea valorifică factorii de producţie utilizaţi” . Aceşti indicatori se concretizează în ratele de rentabilitate, rate ce se determină ca raport între efecte obţinute (o formă de exprimarea a profitului) şi eforturi depuse (active, capitaluri, cifra de afaceri, resurse consumate etc.). Ratele de rentabilitate permit efectuarea unor comparaţii în timp şi faţă de norme sau standard elaborate şi acceptate de organisme de specialitate.

Rentabilitatea firmei este urmărită şi analizată cu mare interes întrucât de mărimea profitului realizat depinde atât remunerarea acţionarilor cât şi dezvoltarea activităţii. Rentabilitatea este o informaţie urmărită nu doar de acţionari ci şi de creditori (din dorinţa de a cunoaşte capacitatea companiei de a-şi plăti datoriile rezultate în urma contractării unui împrumut) şi parteneri de afaceri (care îşi manifestă interesul asupra rezultatelor întreprinderii întrucât o dificultate financiară a acesteia poate afecta propria activitate prin neîncasarea la timp a creanţelor sau nefurnizarea de material necesare desfăşurării activităţii).

Rentabilitatea firmei este exprimată prin intermediul a doi indicatori şi anume: profitul (reflectă mărimea absolută a rentabilităţii) şi ratele de rentabilitate (gradul în care utilizarea resurselor şi a capitalurilor aduc profit).

Marimea absolută a rentabilităţii poate fi evidenţiată prin indicatori ca: rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul net al exerciţiului.

Ratele de rentabilitate folosite în exprimarea rentabilităţii firmei sunt: rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare.

2. Rentabilitatea economică în mărimi absolute

Marimea absolută a rentabilităţii poate fi evidenţiată prin indicatori ca: rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul net al exerciţiului.

2.1. Rezultatul exploatării

Rezultatul exploatării este categorie economico-financiară prin care se desemnează diferenţa între veniturile din exploatare şi cheltuielile din exploatare. Veniturile exploatării sunt compuse din: cifra de afaceri, veniturile din producţia stocată, veniturile aferente producţiei de imobilizări şi alte venituri din exploarate.