Etica și corupția

Cap.1 Noţiunea de etică. Necesitatea şi importanţa eticii în mediul organizaţional

Definiţie. Noţiunea de “etică” provine din greaca veche şi anume din termenul ethos ce înseamnă obişnuinţa, moravuri, caracter. Etica reprezintă ştiinţa ce studiază ce se întâmplă în morală. Conform Dex etica este definită ca o ştiinţă care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare şi cu rolul lor în viaţa socială. Autorul Antonio Ramirez consideră etica o ştiinţă care ne ajută să cunoaştem omul, comportamentul său/şi societatea în ansamblul ei (" La etică en la empresa"). Pe de altă parte, Johns consideră ca etica poate fi definită ca o reflecţie sistematică asupra consecinţelor morale ale deciziilor (potenţiale daune pentru personalul din interiorul organizaţiei cât şi pentru persoanele din exteriorul acesteia). În opinia lui Dimitrios Buhalis şi Eric Laws etica este un set de reguli care definesc ceea ce este drept şi greşit în conduita noastră. Pe scurt, etica este de fapt fundamentul pe care sunt clădite toate relaţiile dintre oameni, calitatea acestor relaţii.

Noţiunea de etică în afaceri pare să definească, la prima vedere ştiinţă care îşi propune să studieze problemele morale ce există la nivelul agenţilor economici într-o societate. Cei de la European Business Ethic Network (EBEN) dau un înţeles mai profund acestei noţiuni şi sunt de părere că etica afacerilor reprezintă o evaluare, o analiză a practicilor de afaceri, practici în care se regăsesc norme şi valori ale indivizilor, companiilor şi ale societăţii.

Necesitate şi importanţă. În ultimele decenii, odată cu implementarea unui nou management în cadrul organizaţiilor, atât publice cât şi private, a devenit din ce în ce mai imperios necesară adoptarea unui sistem de valori. Acest sistem se află la baza funcţionării în condiţii normale a organizaţiei şi se află în strânsă conexiune cu etica organizaţiei.

Într-o organizaţie, fie ea publică sau privată, etica constituie un element deosebit de important în relaţiile cu membrii organizaţiei, cu clienţii şi cu mediul exterior. Comportamentul etic îmbunătăţeşte climatul intern înlăturând divergenţele şi alte aspecte care ţin de nerespectarea unor reguli înscrise sau nu în legislaţie.

David Murray, în lucrarea să "Cele 7 valori esenţiale. IMM-urile şi beneficiarii lor" identifică 7 valori esenţiale pe care o companie ar trebui să le aibă în vedere, prin managerii şi angajaţii săi, pentru o desfăşurare cât mai etica a activităţii sale şi anume: "consideratie-fata de semenii noştri, veghere - în păstrarea standardelor etice, creativitate - în economisirea resurselor şi în protecţia mediului, servirea - clienţilor cât mai bine, corectitudine - faţă de furnizori, beneficiari, personalul angajat, asociaţi, comunitate, transparenţă - eliminarea minciunii în comunicarea cu partenerii, clienţii, furnizorii, personalul angajat, organele statului şi interdependenţă - faţă de comunitatea în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea"; cât şi 12 provocări morale în viaţa de afaceri: "aprecierea demnităţii muncii, bunele relaţii în afaceri, deservirea impecabilă a clienţilor, moralitate în achiziţionare, moralitate în desfăşurarea competiţiei, tratarea personalului cu demnitate şi respect, remunerarea corectă a personalului, respectarea legilor, protejarea mediului înconjurător, încheierea de afaceri fără mituire, menţinerea onestităţii în afaceri, supravieţuire în caz de schimbări majore.

Cap.2 Corupţia - o problemă de etică

O definiţie generală a termenului de etică în afaceri apare implicit din descrierea corupţiei ca "o formă de comportament lipsit de etică sau practică ilegală".

Caracteristica comună a diferitelor forme ale corupţiei în afaceri este comportamentul lipsit de etică.

Augustine Nwabuzor susţine faptul că dacă dicţionarul acordă termenului de etică o definiţie sub formă: "disciplină care se ocupă cu ceea ce este bine sau rău" şi, în general, sunt considerate a fi lipsite de etică "acele acţiuni despre care există consensul social general că sunt acţiuni rele", etica în afaceri poate fi definită ca reunind "o dezbatere privind practicile corecte şi incorecte din lumea afacerilor"; în acest context corupţia poate fi privită ca o formă de comportament antisocial, care oferă beneficii nemeritate oamenilor aflaţi la putere prin intermediul unor norme şi morale sociale perverse". (Banfield, E., The moral basis of a Backward society, Chicago, Illinois, The Free Press, 1998, conform lui Nwabuzor, A., Corruption and Development: New Initiatives în Economic Openness and Strengthened Rule of Law, în Journal of Business Ethics, 59/2005).

Corupţia reprezintă o problemă socială complexă, ale cărei modalităţi de manifestare, consecinţe sociale şi moduri de soluţionare interesează atât factorii institutioanalizati de control, social, cât şi opinia publică. Ea tinde să devină astăzi un fenomen deosebit de grav şi de periculos, generând o serie de consecinţe negative şi distructive asupra structurii şi stabilităţii organizaţiilor şi instituţiilor sociale provocând stări de demoralizatoare şi de insecuritate la nivelul grupurilor şi al indivizilor.

Provenit din latinescul corruptio, onis (depravare, desfrânare), termenul a fost folosit în legătură cu domeniile politice, administrative sau economice doar începând din epoca modernă. În Evul Mediu, se referea la putreziciune, la descompunerea cărnii după moarte, la dezintegrare. De aici şi legătura cu etica: corupţia devine o problemă de etică, având în veder ca aceasta din urmă duce la dezintegrarea, la alterarea relaţiilor între oameni, ceea ce contravine normelor eticii.