Evaluarea Resurselor Turistice din Hunedoara

1. Delimitarea Ţinutului Pădurenilor Hunedoarei

Ţinutul Pădurenilor se întinde pe versantul estic al Muntilor Poiana Rusca, intre Valea Cernei si Valea Muresului, fiind constituit din 40 de localităţi: 33 de sate şi 7 cătune, din care 33 sunt asezate pe culmile netede ale dealurilor, intre 600 -1100 m altitudine, iar celelalte pe vaile raurilor Cerna, Valarita, Runcu si Zlasti.

Locuitorii au fost numiti "padureni" de vecinii lor din Tara Hategului si zonele limitrofe pentru faptul ca intreg tinutul este inconjurat de paduri, “nu poti ajunge aici din orice parte ai veni, fara sa traversezi o padure”.

Muntii Poiana Rusca - leaganul “Tinutului Padurenilor” - constituie partea de nord-vest a Carpatilor Meridionali, dar ei pot fi considerati si o punte de legatura intre Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni. Toponimia masivului muntos este de origine latina si deriva din "Poiana Rustica", cuvantul "rustica" era in uz pentru desemnarea asezarilor izolate din afara centrului urban Sarmisegetusa Regia, fosta reşedinţă a regilor daci.

Limita nordica urmareste Lunca Muresului, intre localitatile Deva si Dobra, de unde continua spre vest - sud-vest, in lungul vailor Ohaba, Icuta si Bega pana in apropierea Lugojului. La vest, masivul Poiana Rusca este marginit de Depresiunea Caransebesului. Limita este marcata de Lunca Timisului. Spre sud, limita urmareste Valea Bistra, de la localitatea Maciova pana la Portile de Fier ale Transilvaniei. De aici, limita coboara pe Valea Brazova in Depresiunea Hategului, care separa Muntii Poiana Rusca de masivele Petreanu si Retezatul. Limita estica este marcata de zonele depresionare ale Hategului si Streiului, urmand o linie care ar uni orasele Hateg, Calan, Hunedoara si Deva.

Mai simplu spus, Ţinutul Pădurenilor este delimitat la Nord de Valea Muresului, la Est de Valea Cernei si Municipiul Hunedoara, la Sud de Tara Hategului si in partea de Vest de Muntii Poiana Rusca.

Localităţile aflate pe văi: Hăşdău, Dăbâca, Florese, Runcu Marc, Groşi, Vălari, sunt răsfirate, în schimb satele de culme, cu două excepţii, Vadu Dobrii şi Poiana Răchiţelii, aparţin toate tipului satelor adunate, formă caracteristică satelor agricole.

Harta 1: Delimitarea Ţinutului Pădurenilor

Peisajul natural, profund umanizat este unic in tara: sus pe culme se afla satul, inconjurat de gradini si livezi, mai jos holdele de cereale, urmate de fanete si pasuni, iar la baza dealului se afla padurea. Exista o inversiune verticala a zonelor de vegetatie.

Privit de sus, Ţinutul Pădurenilor este tot o vale şi un deal. Mai toate satele de culme au în jurul lor adevărate brâie de culturi, aşezate în trepte, ca la incaşi sau chinezi. Astfel, satul este înconjurat de grădini pentru legume şi ogrăzi cu pomi fructiferi. Sub acestea se desfăşoară brâul holdelor . Apoi dealul e incins de un alt brâu, cel al fânaţelor şi, mai jos, de cel al păşunilor, pentru ca, în sfârşit, la piciorul dealului şi pe văi, să se întindă pădurea.

Din punct de vedere etnografic, Ţinutul Pădurenilor are un caracter distinct, ’’graniţe’’ precis delimitate şi o personalitate etnofolclorică pronunţat diferenţiată faţă de zonele etnografice învecinate. Graniţele etnografice sunt mai pregnante decât cele geografice care sunt constituite dintr- o centură de păduri, văi şi dealuri.

Pădurenii constituie o populaţie omogenă sub toate aspectele, atât materiale cât şi spirituale: aşezari, gospodarii, case, ocupaţii, meştesuguri, port popular, folclor muzical şi coregrafic, obiceiuri, credinţe, religie, mentalitate şi nu în ultimul rând, conştiinţa apartenenţei locuitorilor la zona respectivă.

Tinutul este unul dintre cele mai bogate zone etnografice din tara. Varietatea aspectelor si vechimea formelor culturii populare il fac cu totul exceptional. Aici se intalnesc sate tipice de culme. In nici o alta regiune nu intalnim ceva mai caracteristic sub aspect etnografic ca in zona locuita de acesti fii ai muntilor si ai codrilor, atat de departe si de putin “atinsi” de civilizatia urbana. In mijlocul acestei lumi au ramas aproape neatinse portul, obiceiurile, limba, cantecele.