Răspunderea civilă delictuală, formă a răspunderii juridice - conexiunile răspunderii civile delictuale cu alte forme de răspundere juridică

NOŢIUNI GENERALE

Noţiunea de răspundere nu este specifică în exclusivitate dreptului, ea fiind folosită în toate domeniile vieţii sociale. Astfel, se întâlneşte sintagma de răspundere politică, răspundere morală, răspundere civilă etc.

Legislaţia şi jurisdicţia nu definesc noţiunea de răspundere juridică, legiuitorul fixând doar condiţiile în prezenţa cărora o persoană poate fi trasă la răspundere, respectiv principiile răspunderii, natura şi întinderea sancţiunilor susceptibile de aplicare şi limitele în care operează.

Situaţia este similară şi în practica judiciară, care nu dă o definiţie răspunderii juridice sau a vreuneia din formele acesteia, însa practica şi-a adus o valoroasă contribuţie la explicarea şi lămurirea condiţiilor şi formelor răspunderii juridice.

Sensul frecvent atribuit noţiunii de răspundere este acela la obligaţie de a suporta consecinţele nerespectării unor reguli de conduită de către autorul faptei contrare normei şi care poartă totdeauna amprenta dezaprobării sociale a unei asemenea conduite.

După unii autori, răspunderea civilă constituie obligaţia de reparare, iar răspunderea penală este obligaţia de a suporta şi executa pedeapsa. Definind astfel răspunderea, respectiv identificând-o cu sancţiunea, se restrânge sfera răspunderii.

O alta opinie apreciază că răspunderea juridică are loc doar în cazul încălcării unor norme juridice şi este urmată de aplicarea constrângerii de stat prin mijloace corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârşite. Se defineşte astfel răspunderea juridică ca fiind o situaţie juridică specifică constrângerii de stat atrasă de încălcarea sau nerespectarea normelor juridice în vigoare.

“Având în vedere necesitatea răspunderii juridice ca un raport juridic de costrângere care se naşte ca urmare a încălcării unor dispoziţii legale de către persoana fizică sau juridică se poate considera că răspunderea juridică este complexul de drepturi şi obligaţii conexe, care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârşirii unor fapte ilicite, constituind cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi a îndrumării membrilor societăţii în spiriul respectării ordinii de drept”¹.

Gh. Avornic² menţionează că “răspunderea juridică este o măsura de constrângere aplicată de către stat pentru comiterea unei fapte ilicite şi exprimată prin aplicarea unor sancţiuni cu caracter material, organizaţional sau de ordin patrimonial”. Tot aici se invocă şi faptul că răspunderea juridică reprezintă “un raport statornicit de lege, de norma juridică, între autorul încălcării normelor juridice şi agenţii, autorităţi, care pot fi instanţele de judecată, funcţionarii de stat sau alţi agenţi ai puterii publice. Conţinutul acestui raport este complex, fiind format în esenţă din dreptul statului, ca reprezentant al societăţii, de a aplica

sancţiunile prevăzute de normele juridice persoanelor care încalcă prevederile legale şi obligaţia acestor persoane de a se supune sancţiunilor legale în vederea restabilirii ordinii de drept”.

În aceaşi lucrare regăsim abordarea răspunderii juridice ca fiind “complexul de drepturi şi obligaţii conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi al îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept.”3 Conform autorilor romani Constantin Stătescu şi Corneliu Bârsan răspunderea juridică are o caracteristică esenţială: “posibilitatea aplicării, în caz de nevoie, a constrângerii de stat.”4

Din cele menţionate mai sus se poate deduce că răspunderea juridică are două abordări specifice fundamentale:

-in lato sensu,unii autori explică răspunderera juridică prin stabilirea unor obligaţii suplimentare în vederea executării obligaţiei principale şi prin aplicarea măsurilor de constrângere a statului în vederea executării obligaţiei.

-in stricto sensu se determină că răspunderea juridică reprezintă o obligaţie suplimentară impusă persoanei care a comis încălcarea, deoarece impunerea de a executa o obligaţie pe care subiectul deja o avea nu completează cu nimic conţinutul raportului juridic. De aceea, executarea unei obligaţii existente (pe care titularul refuză să o execute), asigurată inclusiv prin forţa de constrângere a statului, nu poate fi considerată răspundere.

FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE:

1. Raspunderea Penală

2. Raspunderea Administrativă

3. Raspunderea Contravenţională

4. Raspunderea Patrimonială

5. Raspunderea Disciplinară

6. Raspunderea Civilă

1.Particularităţile răspunderii penale

-răspunderea penală poate fi angajată doar prin fapte ilicite declarate prin lege infracţiuni, adică fapte care prezintă o anumită doză de pericol social.

-temeiul obiectiv al răspunderii juridice penale este conduita ilicită definită prin lege ca infracţiune.