Răspunderea Juridică în Domeniul economico-financiar

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale ale contremporaneităţii cu care toate statele se confruntă, într-o măsură mai mare sau mai mică.

“Evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat şi fondurilor speciale extra bugetare de către persoanele fizice şi juridice române sau străine, denumite în continuarea contribuabili”1).

În toate timpurile, multitudinea obigaţiilor pe care le impun legile fiscale contribuabililor, au făcut să stimuleze ingeniozitatea acestora în a inventa diverse procedee de eludare a legilor fiscale.

În cazul evaziunii, contribuabilul încearcă să se plaseze într-o poziţie cât mai favorabilă, pentru a beneficia cât mai mult de avantajele oferite de reglementările fiscale în vigoare. Ingineria financiar fiscală utilizează cele mai moderne tehnici şi strategii: marketingul juridic al mediilor de afaceri interne şi internaţionale.2)

Diferiţi autori definesc conceptul de evaziune fiscală drept o sustragere de la impunere a meteriei impozabile.

În România problema evaziunii fiscale capătă un interes major în primul rând datorită existenţei unei economii cu o lipsă acută de capital, atât la nivel macroeconomic, unde fenomenul subcapitalizării este deosebit de presant.

De asemenea, tot lipsa de capital atrage după sine o situaţie precară a veniturilor care trebuie să alimenteze bugetul de stat şi care au ca menire finanţarea unor importante sectoare sociale (sănătate, învăţământ). În aceste condiţii limitarea într-o măsură cât mai mare a evaziunii fiscale ar avea un efect pozitiv asupra echilibrului bugetar.

Mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligaţiile fiscale se prezintă sub multe forme:

- procedee ilicite, pe de o parte,

- simple neadevăruri, pe de altă parte

Evaziunea fiscală poate fi, ilicită, având şi un caracter fraudulos şi evaziune fiscală legală sau mai bine zis tolerată.

Forme de manifestare a evaziunii fiscale

Evaziunea frauduloasă sau ilicită

Prin evaziunea fiscală ilicită se înţelege acţiunea contribuabilului care încalcă o prescripţie legală cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuvenite statului. Evaziunea fiscală este frauduloasă când contribuabilul, obligat să frunizeze date în sprijinul declaraţiei sale, recurge la disimularea meteriei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat.

În general este greu să se determine toate formele de evaziune de acest tip, ele fiind practic nelimitate şi într-o continuă chimbare datorită spiritului inventiv al contribuabililor. În activitatea fiscală există, însă, forme care se regăsesc mai frecvent şi de care trebuie să se ţină seama la cercetarea contabilă:

- înregistrările realizate cu scopul de a micşora rezultatele;

- înfiinţarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive;

- înscrierea de cifre nereale în registrele contabile;

- amortismentele nelegale şi amortismente la supraevaluări;

- întocmirea de declaraţii false;

- întocmirea de documente de plăţi fictive;

- crearea de rezerve latente;

- alcătuirea de registre contabile nereale;

- nejustificarea cu documente legale a înregistrărilor;

- trecerea în conturi personale a unor parţi din beneficiu;

- reducerea cifrei de afaceri;