Impozitarea veniturilor persoanelor fizice

Impozitarea veniturilor persoanelor fizice

A. Definitia si trasaturile impozitelor.

In doctrina fiscala au fost elaborate numeroase definitii ale impozitului insa, in general, in ciuda diversitatii de opinie, s-a reusit a se surprinde principalele sale caracteristici.

Intr-o opinie, impozitul este apreciat ca fiind „plata baneasca obligatorie, generala si definitiva, efectuata de persoanele fizice si juridice in favoarea bugetului statului, in cuantumul si la termene precis stabilite de lege, fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat”.

Intr-o alta opinie care pare a fi mai aproape de conceptia fiscala moderna a statelor contemporane, „impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil, datorata conform legii, bugetului de stat, de catre persoanele fizice si persoanele juridice, pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda”.

In fapt, asa cum rezulta din doctrina financiara moderna si contemporana, impozitele nu reprezinta altceva decat un instrument folosit de puterea statala suverana pentru colectarea veniturilor publice, absolut necesare realizarii functiilor si sarcinilor sale.

Definitia legala a impozitului, potrivit dispozitiilor. art. 2 pct. 29 din Legea finantelor publice nr. 500/2002, este aceea de „prelevare obligatorie, fara contraprestatie si nerambursabila, efectuata de catre administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general”.

Toate aceste definitii, dar si numeroase altele citate in literatura de specialitate, reflecta urmatoarele caracteristici esentiale ale impozitului:

a) Forma pecuniara a impozitului.

Spre deosebire de statele sclavagiste si feudale, unde impozitarea avea loc preponderent in natura (avand in vedere si caracterul natural al economiei acestor state), in statele moderne si contemporane, impozitul a devenit o contributie baneasca (pecuniara).

Exceptiile de la aceasta regula sunt rare, in sensul ca au fost si situatii exceptionale in care statele s-au vazut nevoite sa impuna contributii in natura, prin obligarea producatorilor agricoli sa cedeze o anumita parte din productia anuala de cereale sau alte produse agricole. Aceasta masura de impozitare in natura avea, desigur, un caracter protectionist, fiind practicata in mod exceptional, in anumite perioade, marcate de seceta sau alte calamitati naturale.

Caracterul pecuniar al impozitului se justifica prin aceea ca, la randul sau, statul efectueaza toate cheltuielile in domeniile economice, social-culturale, militare etc., prin acordarea si intrebuintarea unor sume de bani.

b) Impozitul este o contributie obligatorie.

Caracterul obligatoriu al impozitului rezida din lege. In primul rand, chiar legea fundamentala, Constitutia Romaniei, instituie, obligatia pentru toti cetatenii sa contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice. In acelasi sens, toate celelalte acte normative in materie financiara instituie obligatia pentru toate persoanele fizice si juridice, beneficiare, de altfel, a eforturilor economico-sociale ale statului, prin cheltuielile pe care acesta le intreprinde, sa participe la constituirea fondurilor banesti necesare in acest scop.

c) Impozitele au caracter nerambursabil

Caracterul nerambursabil sau definitiv al impozitului, rezida din lipsa obligatiei din partea statului de a restitui contribuabililor sumele percepute cu acest titlu. Din momentul virarii catre bugetul statului, sursele banesti astfel atrase sunt utilizate exclusiv pentru finantarea unor utilitati economice, social-culturale, militare etc., adica in realizarea unui interes de ordin general si nu a unor interese particulare sau de grup.

d) Sarcina platii impozitelor revine persoanelor fizice si juridice.

Atat persoanele fizice cat si cele juridice, au obligatia de a participa prin plata impozitelor, la constituirea fondurilor generale, de care statul are nevoie in scopul realizarii sarcinilor si functiilor sale.