Creditul și dobânda

Conceptul de credit- apare când vânzatorul preda valori de întrebuintare în schimbul promisiunii ca va primi, cândva, o valoare. Conceptul de credit apare pe masura institutionalizarii functiei monetare ca mijloc de plata, are loc decalajul în timp al actului de vânzare fata de cel de cumparare.

Largirea productiei, crearea conditiilor pentru a rezista unui mediu concurential acerb, obtinerea unui profit care sa asigure dezvoltarea normala a activitatii sunt de neconceput fara existenta creditului.

Creditul se extinde în relatiile cu partenerii straini, chiar la nivelul statului ,putându-se afirma ,împreuna cu monetaristii ca omenirea traieste prin credit.

În practica curenta conceptul de credit se confunda cu banii ,cu finantele. În cadrul rotatiei de ansamblu, capitalul ,mijloacele monetare si materiale, creditul se pot transforma în bani si/sau finante.

Finantele presupun capitaluri formate care se acumuleaza ,creditul reprezentând un efect al proceselor economice în urma carora apar capitaluri temporar disponibile.

- Trasaturile caracteristice ale creditului

Trasaturile creditului delimiteaza sfera creditului si îi caracterizeaza continutul. Creditul are o serie de trasaturi comune, printre care amintim:

1. Existenta unei disponibilitati la nivelul agentului economic si acceptarea de catre acestia sa le cedeze (sa le împrumute) altor agenti economici (debitori) ;

2. Pierderea temporara a unor drepturi de catre împrumutant (cel care acorda împrumutul);

3. Obligativitatea împrumutatului de a restitui împrumutul la scadenta însotit obligatoriu de o dobânda (interes).

Participantii la raportul de credit sunt :creditorul si debitorul ,fiind cunoscuti in literature de specialitate sub numele de “subiecte ale raporului de credit”

Creditorii si debitorii pot fii grupati in urmatoarele categorii principale:populatia, statul ; agentii economici.

POPULATIA-participa la procesul de creditare in dubla calitate, de creditor si debitor , remarcandu-se prin rolul important in asigurarea resurselor de creditare.In anumite periode , potentialul de economisire ale populatiei , reflectat in volumul depozitelor in lei si valuta il poate depasi pe cel al agentilor economici.

O astfel de situatie se intalneste in special in tarile dezvoltate, unde aportul populatiei la formarea resurselor de creditare este aproximativ egal cu cel al intreprinderilor.

STAUL-in calitate de creditor pote fi analizat in situatia inregistrarii de excedente bugetare si a disponibilizarii in economie a unor importante sume , dirijate catre sistemul asigurarilor si protectiei sociale ori catre alte destinatii.

Calitatea de debitor a statului este bine definita in toate economiile contemporane , ca urmare a inregistrarilor de deficite bugetare.Nivelul datoriei publice , rezultat al indatorarii interne si externe a statelor depaseste in unele cazuri nivelul PIB

AGENTII ECONOMICI-detin o importanta pozitie in randul creditorilor , in cazul in care obtin rezultate financiare pozitive, pentru care cauta cele mai eficiente modalitati de plasare pe piata monetara sau de capital. Disponobilitatile monetare degajate de intreprinderi se constituie in resurse de creditare a activitatilor unitatilor deficitare , fie in mod direct , fie prin intermediul bancilor si al altor institutii financiare.

Potentialul de economisire , implicit de creditare al intreprinderilor poate fi evidentiat prin analiza disponibilitatilor in depozite la termen si ale portofoliilor de titluri detinute ca participatii la capitalul social al altor agenti economici si ca subscriptori la titlurile emise de stat.

Promisiunea de rambursare este un element esential al creditului si presupune riscuri pentru care se cer garantii.

Riscurile sunt de nerambursare sau de imobilizare. Nerambursarea consta în probabilitatea întârzierii platii sau a incapacitatii de plata datorata conjuncturii ,deficientelor sectoriale, deficientelor împrumutului. Ca solutie de prevenire se recomanda diversificarea si/sau garantarea împrumutului. Riscul de imobilizare survine la banca care nu este în masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite datorita gestiunii nereusite a creditelor. Ca solutie de prevenire se recomanda angajarea de credite pe hârtii de valoare, reescontul sau garantiile reale si personale.

Garantia reala are la baza garantarea sau “gajarea” creditului cu valori materiale,prin a caror valorificare se pot obtine sumele necesare achitarii creditului.O forma de garantare reala este ipoteca,actul prin care debitorul acorda creditorului un imobil , fara deposedare.

Garantia personala,reprezinta angajamentul luat de o terta persoana de a plati suma ajunsa la scadenta in cazul incapacitatii de plata a debitorului.

Termenul de ramburasre sau scadenta este diferit in functie de particularitatile sectorului de activitate si de nivelul eficientei activiatii beneficiarilor creditelor.

Termenul de ramburasre poate varia de la 24 de ore pe piata interbancara pana la 20-30 ani in cazul imprumuturilor obligatare.

Uzantele creditului :

- pe termen scurt creditul se deruleaza prin rambursarea integrala la scadenta

- pe termen mediu si lung se face o rambursare esalonata a creditului, odata cu platile curente rambursându-se dobânda si o parte din împrumut.