Politici de creștere economică

Introducere

Actualitatea și importanța temei constă în faptul că dezvoltarea economică din Republica Moldova reprezintă un concept cantitativ-calitativ cu o sferă de cuprindere mult mai largă decât cel de creștere economică. Anul 2015 a demonstrat încă o dată că modelul de creștere economică bazat consum și remitențe nu mai e funcțional. Consumul intern puternic dependent de remitențe nu poate asigura o creștere economică echilibrată la care ar trebui să tindem. Pentru a schimba asta, e necesară coordonarea politicilor din toate domeniile - fiscală, industrială, monetară, comercială, pentru a asigura o cerere internă sănătoasă, o stabilitate monetară, o îmbunătățire a climatului de afaceri, care împreună să ducă la transformarea structurală a economiei noastre. Scopul lucrării include analiza evoluției de dezvoltare economică în contextul teoriilor economice moderne, elaborarea și formularea politicilor economice adecvate acestor teorii pentru dezvoltarea echilibrată a economiei naționale. Obiectul este reprezentat prin teoria economică și implementarea politicilor economice în Republica Moldova bazate pe principiile și legitățile economice. Cuvintele-cheie: teoria economică, creștere economică, tendințe și specificul dezvoltării durabile, echilibre și dezechilibre social-economice, implementare, prognozare. Metodele de cercetare utilizate în cadrul lucrării sunt:

1. Documentarea, cu precădere documentarea teoretică, în aceste sens fiind studiate numeroase cărți, articole naționale și internaționale, studii.

2. Metode matematice și statistice, precum clasificarea, sinteza, modelarea matematică, reprezentarea grafică a evenimentelor și fenomenelor investigate

3. Metoda cercetării interdisciplinare, metodă bazându-se pe cunoștințe din alte domenii, precum cele ale tehnologiei, statisticii, metematicii, informaticii, dreptului.

4. Modelarea matematică, folosită pentru determinarea legăturii dintre produsul intern brut și creditele acordate gospodăriilor, respectiv administrațiilor publice.

CAPITOLUL I. Abordările generale pivind politici de creștere economică

Principalele priorități de politici care trebuie să beneficieze de un suport politic consolidat din partea legislativului și să figureze, în mod obligatoriu, în viitorul program de guvernare sunt: continuarea reformei sistemului educațional, consolidarea fiscală, sporirea transparenței și rezilienței sistemului bancar, simplificarea eliberării documentelor cu caracter permisiv pentru firme, sporirea flexibilității pieței muncii (revizuirea din temelii a Codului muncii), reforma sistemului de pensionare, modernizarea sistemului de calitate și, nu în ultimul rând, reforma sistemului justiției. O provocare majoră pe termen mediu și lung pentru economia moldovenească este asigurarea unei creșteri respectabile (de 5%-7%) a Prodului Intern Brut non-agricol. Performanțele economice favorabile din ultimii ani s-au datorat unor factori de conjunctură (recolta agricolă bogată și substituirea într-o anumită măsură a produselor importate cu cele produse pe intern în rezultatul deprecierii monedei naționale), care urmează să se disipeze în anii următori. Pentru a valorifica potențialul economiei și a minimiza expunerea la șocurile climaterice, este necesar de încurajat dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, în paralel cu fortificarea cadrului concurențial. În sectorul agricol, politica de subvenționare trebuie reorientată de la subvenționare marilor investiții de capital, la infrastructura de protecție și la tehnologiile de nișă, „mici”, asimilabile de către fermierii moldoveni. În sectorul industrial, prioritatea de politici trebuie să fie susținerea întreprinderilor, în special celor din industria alimentară, în eforturile de publicitate și marketing, precum și integrarea firmelor moldovenești în rețelele de distribuție și lanțurile de aprovizionare europene. Nu în ultimul rând, economia moldovenească are nevoie de mai multe resurse creditare, atât pentru finanțarea mijloacelor circulante, cât și pentru finanțarea investițiilor de capital, iar pentru reducerea vulnerabilității producătorilor la variate șocuri, este necesară dezvoltarea serviciilor de asigurări. Prin urmare, transparentizarea și asanarea sectorului financiar al țării trebuie să constituie o prioritate imediată a viitorul Guvern. Obiectul de studiu al teoriei economice este esența vieții economice cu toate elementele ce le conține. Definiția uzuală a teoriei economice, care derivă de la obiectul de studiu amintit, reprezintă gîndirea vieții economice, inclusiv a sistemului economic, proceselor economice și nu în ultimul rînd a politicilor economice. Pe de altă parte, teoria economică este baza cognitivă a științei economice. Plecând de la această premisă, teoria economică este constituită din idei și concepții ce formează o abordare despre caracterul funcționării vieții economice. Aceasta fiind definiția complexă a teoriei economice reflectă excelent rolul acesteia în cadrul formării și dezvoltării sistemului științelor economice. În fapt, teoria economică proiectează evoluția vieții economice pe termen mediu și lung și respectiv construiește viitorul anumitor politici economici. Exponenții teoriei economice și a evoluției sale sunt gânditorii și cercetătorii din economie care au contribuit la evoluția echilibrată a sistemului economic și a bunăstării generale. Astfel reconstruind calitatea operelor cercetătorilor de marcă obținem studiul asupra istoriei ideilor economice. Dorința de bunăstare și obținere a creșterii economice, cu orice preț, a condus la apariția dezechilibrelor și crizei economice. Ele au existat tot timpul, însă în perioada contemporană acestea sau manifestat mai pregnant avînd un caracter ciclic. De aceea, este necesar să studiem particularitățile acestora ca să putem distinge politicile economice sănătoase și crearea unui sistem economic durabil, în special pentru R.Moldova. Pentru clarificarea aspectelor metodologice de cercetare e necesar de subliniat că perioada teoriei economice moderne va fi considerată de la începutul anilor 70 ai secolului XX și pînă în prezent. Argumentul principal pentru selectarea acestei perioade este notificarea unor tendințe similare de dezvoltare și recesiune economică globale care implică și proliferarea crizelor economice de caracter asemănător ce sunt tratate pe larg de către exponenții teoriei economice din această etapă. De asemenea, un alt factor determinant este că anume în această perioadă constatăm o interdependență crescută, la nivel cognitiv și praxiologic, dintre teoria economică și politicile economice promovate de către state. Politica economică este concepută și practicată pentru a corija și completa acțiunea pieței. Piața are un rol foarte important în contextul acestei reglementări, dar absolutizarea acestui rol nu poate evita efectul de „junglă” pe care îl generează dezumanizarea relației cerere-ofertă, ca o expresie a selecției agenților economici exclusiv prin libera concurență.