Propunere de cercetare

Titlu: Influența internetului asupra vieții private

Într-o societate bazată din ce în ce mai mult pe resurse tehnologice și în care tranziția spre mediul online este mai pregnantă ca niciodată, se ridică numeroase probleme, atât de natură socială, dar mai ales de natură juridică. Sfârșitul secolului este dominat de revoluția informatică desfășurată în Internet, considerată că reprezintă cea de-a treia revoluție industrială. Internetul este o lume fascinată și în continuă schimbare, fiind în fruntea fenomenelor care influențează viitorul economic mondial. Se apreciază că Internetul, cea mai flexibilă structură pe care a cunoscut-o omenirea, este cel mai important proiect de conectivitate umană creat pe pământ.

Popularitatea de care s-a bucurat noua tehnologie în rândul mass-mediei scrise și audio-vizuale, a dus în final și la apariția unor speculații cu privire la efectele negative ale noilor descoperiri asupra securității și ordinii sociale (Amza & Amza, 2003).

Scopul:

Scopul cercetarii este de a arăta cum un fenomen de care suntem atât de dependenți în societatea actuală poate afecta în mod direct viața privată a indivizilor, uneori chiar cu acordul acestora. De asemenea, cercetarea poate ajuta legiuitorul să adopte legi eficiente adaptate la noile realități socio - economice. Lucrarea de față se adresează unui public foarte larg, care au cunoștințe minime despre ceea ce se poate ascunde în spatele rețelelor de socializare și a internetului, furnizând informații pertinente utilizatorilor juriști de servicii internet, specialiștilor din domeniul informaticii juridice dar și celor interesați de reglementările juridice ale domeniului.

Obiectivele cercetării:

Propunerea de cercetare de față își dorește să atragă atenția asupra extinderii fără precedent a rețelelor de socializare, a modului în care administratorii acestora se folosesc de datele personale în diverse scopuri și despre cât de mult mai este respectat dreptul la intimitate în mediul online.

Fundamentare teoretică:

Dreptul la viață privată este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, care a fost reglementat atât la nivel național cât și prin convenții internaționale. ”Orice om are dreptul la libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace independent de frontierele de stat” (Declarația Universală a Drepturilor Omului, 1948, art.19). Conceptul a fost explicat mai intâi ca “dreptul de a fi lăsat în pace”, însă el a evoluat până în zilele noastre într-un concept mai larg, care ar putea fi definit prozaic ca dreptul unei persoane fizice de a decide câtă informație personală să divulge, cui și pentru ce anume.

Capitolul II din Constituția României (2003), rezervat drepturilor și libertăților fundamentale, consacră o serie de drepturi legate de dreptul la intimitate: dreptul la viață și integritate fizică sau psihică, libertatea individuală, libera circulație, viața intimă familială și privată; inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenței, libertatea conștiinței.

Curtea Europeană a interpretat ”dinamic” noțiunile de ”viață privată”, ”domiciliu” și ”corespondență” ele acoperind atât activitățile profesionale sau comerciale, cât și localurile unde acestea se desfășoară (Sudre & Constantin, 2006). De asemenea, este protejat și dreptul la nume, înțeles ca un mijloc de identificare personală și de relație cu alții. În plus, Curtea a inclus în noțiunea de ”viață privată” integritatea fizică și morală a persoanei, cuprinzând și viața sexuală a acesteia.

Potrivit cercetărilor realizate de Selejan-Guțan (2011): dreptul la respectul vieții private este un drept complex, cu multiple declinări datorate jurisprudenței Curții Europene. El include, în primul rând, dreptul la secretul vieții private, dar și dreptul la identitate personală, dreptul la integritatea fizică și morală precum și, mai nou, dreptul la un mediu sănătos, dedus ca drept de sine stătător din jurisprudența Curții Europene. Obiectul protecției acestui drept îl mai formează și secretul opiniilor și datelor cu caracter personal. Acesta trebuie, de asemenea, ocrotit împotriva încălcărilor secretului corespondenței și, mai ales împotriva mjloacelor moderne de investigare de care dispun autoritățile publice: ascultarea telefoanelor, constituirea și comunicarea de fișiere de date cu caracter personal, păstrarea și folosirea unor fișiere de date fără știrea persoanei etc. (p.157).