Managementul strategic al orașelor de bază - Dependența de traiectorie și ajustarea economică în regiunile rezistente

Rezumat

Abordarea evolutivă a economiei presupune că economiile se schimbă pe căile dependente de traiectorie, modelate și constrânse de decizii din trecut, evenimente întâmplătoare și accidente ale istoriei. Aceste constrângeri fac anumite strategii mai ușor de urmărit, iar altele mai puțin. Regiunile rezistente se angajează în procese de colaborare pentru planificarea și implementarea schimbării, în limitele constrânse de activele regionale existente, inclusiv infrastructura publică și privată de cercetare, și infrastructura instituțiilor regionale. Această lucrare explorează modul în care aceste procese s-au desfășurat în două orașe de bază din provincia Ontario, Ottawa și Waterloo, în ultimul deceniu, ca răspuns la două șocuri externe majore.

Cuvinte cheie: dependență de traiectorie, management strategic, capital civic, rezistență regională, Ontario, Canada

Introducere

Traiectoria anumitor regiuni și orașe este înrădăcinată într-o serie de factori economici, sociali și culturali care își modelează dezvoltarea în timp. Prezența sau absența dotărilor instituționale cheie poate afecta atât capacitatea lor inovatoare, cât și capacitatea lor de a reacționa la șocurile externe, cu alte cuvinte, rezistența lor. Modul în care traiectoriile de dezvoltare dependente de traseu se intersectează cu alegerile strategice luate de orașele de bază din regiuni influențează capacitatea lor de a face față șocurilor externe. Conceptul de reziliență a fost introdus recent pentru a analiza capacitatea regiunilor de a reacționa la aceste schimbări și de a compara modul în care aceasta variază în funcție de regiuni.

Cu toate acestea, regiunile și orașele nu își pot modifica traiectoria de dezvoltare printr-un act de voință politică. Modelul lor de dezvoltare este puternic influențat de structura industrială a economiei lor existente, precum și de ansamblul mai larg de instituții care susțin acele sectoare. Acele sectoare în care economia urbană s-a specializat istoric își vor limita capacitatea viitoare de a crește sau de a crea oportunități pentru apariția de noi sectoare. Baza pe care apar aceste sectoare va fi influențată, la rândul său, de capacitatea firmelor și instituțiilor regionale de a dezvolta și de a exploata noi surse de cunoaștere și infrastructura de cunoștințe existente, precum și talentele și abilitățile forței de muncă.

Această lucrare explorează modul în care aceste procese s-au desfășurat în două orașe de bază, Ottawa și Waterloo, în provincia Ontario în ultimul deceniu, ca răspuns la șocurile externe majore - anularea după 2001 în sectorul telecomunicațiilor și șocul macroeconomic din 2008. Din această experiență se vor trage lecții pentru factorii care pot contribui la reziliența regională în altă parte.

Dependența de traiectorie și rezistența regională

Abordarea traiectorie-dependență pornește de la asumarea mai multor puncte potențiale de echilibru și analizează modul în care o anumită economie se blochează într-un model specific de creștere printr-o serie de decizii cumulate în timp. Această perspectivă este preocupată și de modul în care sunt lansate noi căi și regiunile își modifică traiectoria de dezvoltare. Sistemele și abordările pe termen lung se concentrează asupra modului în care persistența unui set de relații între un număr de variabile este condiționată de o structură de bază a instituțiilor relevante. Paul David definește o secvență de schimbare economică dependentă de traiectorie ca una în care influențele importante asupra rezultatului eventual pot fi exercitate de evenimente îndepărtate temporal, inclusiv de cele dominate de elemente ale întâmplării, mai degrabă decât de forțe sistematice.

North susține că “La fiecare pas al drumului, au existat alegeri politice și economice - care au oferit alternative reale. Nu este o poveste a inevitabilității în care trecutul prezice cu claritate viitorul”. Conceptul aferent creșterii rentabilităților explică modul în care feedback-ul pozitiv poate amplifica efectele micilor schimbări economice în multe domenii ale activității economice. Odată ce un set de evenimente întâmplătoare împing traiectoria tehnologică a unui nou produs sau proces pe un anumit traseu, tehnologia prevalentă poate deveni blocată datorită faptului că a fost prima care a obținut o acceptare mai largă pe piață, că multe companii care furnizează , rețele de distribuție, tehnologii și utilizatori de asistență, plus o comunitate mare de utilizatori și dezvoltatori, toate convergente în proiectarea sa.

Descoperirile cheie care rezultă din această literatură sunt rezumate de Martin și Sunley ca - blocaj- tehnologic, randamente crescând dinamice și histereză instituțională. Aceștia avertizează că limitarea cheie asociată acestei abordări este aceea că “ne spune puțin despre modul în care apar noi căi ”.

Dependența de cale și dezvoltarea regională

În faza timpurie a dezvoltării tehnologiei, multe orașe au potențialul de a apărea ca locație în care o tehnologie și industria corespunzătoare își iau rădăcina. Odată ce un oraș sau regiune se stabilește într-un anumit set de activități de producție, oportunitățile sale de creștere continuă sunt consolidate de impactul creșterii rentabilităților la avantajele tehnologice și instituționale de care se bucură. În timp ce acest lucru poate fi parțial atribuibil succesului unei firme de ancorare “de plumb” în regiune, precum Nortel la Ottawa sau Research In Motion în Waterloo, procesul este consolidat de alți factori în activitate, inclusiv de instituțiile locale de colaborare și alianțele politice care sprijini structura industrială emergentă a orașului sau regiunii. Odată ce o traiectorie de declin dependentă de o cale își face apariția, factorul critic care determină reziliența unei regiuni este capacitatea firmelor locale de a se îndrepta către un set nou sau în curs de dezvoltare a activităților de producție și măsura în care structurile sale instituționale susțin această schimbare.