Teorii moderne

Introducere

Aplicând conceptul de cultură la organizaţii, ne referim la ideile, credinţele, tradiţiile şi valorile care îşi găsesc expresie în elemente cum ar fi stilul managerial dominant, felul în care sunt motivaţi membrii acestora, imaginea publică etc. Organizaţiile diferă în ceea ce priveşte atmosfera, felul în care se lucrează, nivelul energiei, orizontul individual – toate acestea fiind influenţate de istorie şi tradiţii, de situaţia actuală, de tehnologie.

Sunt diverse moduri de abordare a culturii organizaţionale; s-au formulat numeroase definiţii ale termenului, fiecare dintre acestea evidenţiind anumite elemente componente ale acesteia. Cultura organizaţiei poate fi văzută ca expresie a normelor şi valorilor, ea reprezentând acel tipar al valorilor şi normelor care disting o organizaţie de cealaltă, desemnând ceea ce este important pentru organizaţia respectivă.

Conţinutul culturii organizaţionale

Aplicând conceptul de cultură la organizaţii, ne referim la ideile, credinţele, tradiţiile şi valorile care îşi găsesc expresie în elemente cum ar fi stilul managerial dominant, felul în care sunt motivaţi membrii acestora, imaginea publică etc. Organizaţiile diferă în ceea ce priveşte atmosfera, felul în care se lucrează, nivelul energiei, orizontul individual – toate acestea fiind influenţate de istorie şi tradiţii, de situaţia actuală, de tehnologie etc. Sunt diverse moduri de abordare a culturii organizaţionale; s-au formulat numeroase definiţii ale termenului, fiecare dintre acestea evidenţiind anumite elemente componente ale acesteia. Cultura organizaţiei poate fi văzută ca expresie a normelor şi valorilor, ea reprezentând acel tipar al valorilor şi normelor care disting o organizaţie de cealaltă, desemnând ceea ce este important pentru organizaţia respectivă, aşa cum arată M. Vlăsceanu .

Elementele componente ale culturii organizaţionale sunt:

1. Miturile şi credinţele - cuprind istoricul faptelor care au determinat un comportament sau altul, succese din trecut, oameni de bază ai organizaţiei, acei vizionari care au transformat compania, care i-au dat o altă direcţie. Aceste „istorioare” ajută noii angajaţi să-şi formeze o idee despre semnificaţia normelor, valorilor, atitudinilor, comportamentelor membrilor organizaţiei pentru a şi le putea însuşi în vederea adaptării la organizaţie.

2. Sistemul de metafore şi limbajul specific - acestea se referă la valorile de bază ale organizaţiei. Multe companii pornesc în competiţie prin a se asigura că au o deviză care să le permită să atragă atenţia asupra lor şi să monopolizeze piaţa. În acelaşi timp, în cadrul fiecărei organizaţii se vehiculează un limbaj specializat, folosindu-se anumite coduri de limbaj; de multe ori se foloseşte laconic, sintetizat, înţeles numai de către membrii organizaţiei. De asemenea, motourile sunt importante pentru membrii organizaţiei. Criteriile de elaborare a unui moto: să transmită şi să promoveze filosofia organizaţiei; să aibă mai mult un apel emoţional decât unul raţional; să nu fie un îndemn direct la loialitate, productivitate, calitate şi la alte obiective organizaţionale; să fie „misterios” pentru public, dar nu şi pentru membrii organizaţiei.

3. Simboluri, ceremonialuri, ritualuri - acestea arată ce este important de respectat în organizaţie. Steagurile, sigla companiei ş.a. relevă importanţa şi locul pe care îl ocupă anumite idei sau evenimente.

4. Valorile şi normele - sistemul de valori şi normele de comportare sunt reflectate în strategii, structură, sisteme politice, reguli, proceduri, arătând ce este permis şi ce nu este permis. Ele sunt trecute în comunicarea informală, de exemplu modul de structurare a organizaţiei arată dacă indivizii pot participa sau nu într-o manieră critică la valorile sistemului. Chiar şi mărimea organizaţiei influenţează semnificaţia valorilor.

În concluzie, cultura organizaţională trebuie înţeleasă la două niveluri:

• partea mitică, de istorie, cea care include povestiri, eroi, simboluri, sloganuri şi ceremonii;

• drumul pe care se află organizaţia, prezentul, care este indicat de strategii, structură, sisteme, conducere, reguli, norme, îndeletniciri; managerul trebuie să înveţe să conducă şi aceste valori împărtăşite.

Cunoaşterea culturii organizaţionale este necesară şi utilă, întrucât constituie, probabil, unicul şi cel mai folositor element anticipativ, pe termen lung, al unei organizaţii. Poate fi dificil pentru cineva atât din interior cât şi din afară să pătrundă în cultura organizaţiei, aceasta fiind deseori considerată drept un univers de convingeri, valori şi concepţii oferite odată pentru totdeauna şi care este rareori declarat ori supus chestionării, mai ales de cei care au o experienţă limitată în privinţa altor organizaţii sau culturi. Cu toate acestea, o asemenea înţelegere a comportării colective este esenţială, în situaţiile în care este nevoie ca organizaţia să se adapteze unor condiţii schimbătoare, incluzând aspiraţiile şi aşteptările membrilor ei.