Violența în școli

Agresivitatea este proprie naturii umane în general şi în proporţii variabile fiecărui individ. La persoanele de varste mici forţa fizică şi manifestarea ei sunt percepute ca dovezi de personalitate, curaj si independenţă, mijloc decisiv de câştigare a stimei şi admiraţiei celor din jur. Uneori conflictele capătă amploare, angâjand prietenii,

colegii, vecinii şi a căror participare devine o chestiune de prestigiu şi onoare, dincolo de pretextul neînţelegerii sau de putinţa de a-l justifica. Sunt şi cazuri când conflictul devine inevitabil. Stabilirea ierarhiei, cine este “cel mai tare din parcare” nu se poate face decat prin înfruntare directă. La urma urmei, dacă la nivelul marilor imperii nicicând n-au putut sta două săbii într-o teacă, de ce ar fi posibil acest lucru într-o clasă sau într-o şcoală ?!

Violenta este o formă de manifestare a agresivităţii ce presupune utilizarea forţei pentru a manifesta superioritatea .Este o conduită agresivă acută cu finalitate disctructivă sau transformativă .

Se disting trei mari surse ale agresivităţii: care ţin de individ, care ţin de familie şi care ţin de mass media. Sursele care ţin de individ au la bază frustrarea, durerea fizica şi morală, alcoolul si drogurile, atacul, aglomeratia, caldura, stresul. Sursele care ţin de familie sunt: bătaia, problemele comportamentale, divorţul, separarea, problemele socio- economice. Sursele care ţin de mass media sunt: programele tv, presa.

La elevi pentru a putea preveni şi combate violenta ar trebui impuse programe şi diferite activităţi pentru a-şi păstrara calmul şi autocontrolulu, a gândi pozitiv, a comunica cât mai bine cu cei cu care interactioneaza. Canalizarea resurselor adolescentului spre activităţi sportive, de relaxare, activităţi plăcute ar putea fi o soluţie în combaterea agresivităţii

Pentru a-i putea ajuta pe elevi, parinţii ar trebui sa le acorde atentie deplină pentru ca ei sa se simtă iubiţi şi respectati, să le ofere dragostea neconditionată, să-si rezolve problemele familiale si să controleze lectura şi programele Tv urmărite.

Profesori din scoli, nu doar din cele unde nivelul de violentă este ridicat ar trebui sa aibă o mai bună comunicare cu elevii si cu părintii acestora. Probabil că pe langa sedinţele cu părinţii, intalnirile individuale elev-profesor si parinte-profesor ar fi un pas inainte spre eliminarea violenţei din scoli.

Problema pe care o dezbat este foarte clară si din păcate tot mai frecventă in fenomenul şcolar al zilelor noastre. Sunt destule tipuri de violenţe: profesor-elev, elev-elev, profesor- parinte, care în ultimul timp au luat amploare în ţara noastră.

Intr-un studiu făcut de Institutul de Stiinte ale Educatiei arată că violenţa este prezentă în 79% dintre şcolile cuprinse in esantionul lor. Aceştia au abordat manifestările de violenţe dintre elev-elev, elev-profesor si profesor elev. Consilierii scolari se confruntă mai frecvent cu situaţii de violenţă şcolară, având o imagine mai aprofundată si mai complexă privind cauzalitatea si gravitatea fenomenelor de violenţă în scoală. Intr-un alt studiu realizat de Centrul Judetean de Asistentă Psihopedagogica pe un esantion de 570 de elevi din Cluj Napoca ne arată date cu privire la manifestările violente.