Rolul și importanța gândirii în viața omului

1. Gândirea - Considerații teoretice.

Majoritatea psihologilor definesc gândirea drept un efort mental care urmărește găsirea unui răspuns la o întrebare sau soluționarea unei probleme practice. Cu cât problema este mai importantă, cu atât ne petrecem mai mult timp gândindu-ne ea. Cu cât impactul deciziilor noastre este mai mare, cu atât vom dori mai mult să gândim lucrurile înainte de a ne finaliza alegerile.

Gândirea reprezintă nivelul cel mai înalt de prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre propriul nostru eu. Prin ea se realizează saltul calitativ al activității de cunoaștere, de la particular la general, de la accidental la necesar, de la simpla constatare a existenței obiectului la interpretarea și explicarea lui, se face trecerea de la procesele psihice cognitiv-senzoriale la cele cognitiv-superioare.

Prin gândire omul găsește sensul, utilitatea și se implică în soluționarea problemelor, judecă, ia decizii, creează ideii noi. În spatele acțiunilor noastre stă puterea gândurilor, care ne determină în fiecare moment să luam o decizie. Capacitatea de a gândi, este o proprietate, iar cei care nu folosesc această eficacitate personală și se dau la o parte nu vor aborda lucrurile în așa fel încât să le poată stăpâni, stresul și panica ajungând să se instaleze în mințile lor, fapt ce poate duce adeseori la gesturi imprudente.

Gândirea este unul dintre motivele cheie pentru care am evoluat atât de eficient ca specie. Unii dintre cei mai mari gânditori ai timpului nostru au petrecut ani de zile concentrându-se pe o singură problemă din viața lor, iar de multe ori răspunsurile pe care le-au găsit au avansat civilizația în moduri fără precedent.

Gândirea este valoroasă pentru succesul în viață, deci este important să ne facem cu toții timp pentru reflecție. Învățăm multe pe parcursul unei zile, dar dacă nu ne alocăm timp pentru a reflecta la ceea ce învățăm, atunci o mulțime de informații sunt folosite greșit sau uitate.

2. Conținutul informațional al gândirii - Modalități de operare

Gândirea este un proces de cunoaștere, alături de senzații, percepții, reprezentări, memorie, imaginație. Dar, în timp ce procesele senzoriale reflecta însușiri concret-intuitive, accesibile simțurilor, gândirea trecere dincolo de aparență, la esență, de la particular la general. Însușirile esențiale sunt impalpabile, accesibile simțurilor doar prin intermediul unor operații complexe de abstractizare și generalizare. Însușirile esențiale sunt extrase din realitate, îndepărtându-se de tot ceea ce este conjunctural, contextual, neesențial.

Gândirea, un proces psihic deosebit de important, definind o succesiune de operații

care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realității și la rezolvarea de probleme.

Prin gândire omul găsește sensul, utilitatea, judecă, ia decizii, creează idei noi. În spatele acțiunilor noastre stă puterea gândurilor. Gândurile ne determină în fiecare moment să luăm o decizie sau ne ajută să ne modificăm modul de percepție asupra unei situații. Tot ceea ce ni se întâmplă este o consecință a faptelor, dar mai înainte, a gândurilor noastre.

Analiza și sinteza superioară sunt operațiile gândirii prin care se realizează în plan mental descompuneri, separări, disocieri ale unor obiecte și fenomene în părți componente și apoi reunirea lor, cu scopul generării de informații noi.

Comparația este operația gândirii prin care alăturam în plan mental două sau mai multe obiecte cu scopul stabilirii asemănărilor și deosebirilor. Orice comparație are la bază un criteriu clar formulat.

Abstractizarea este operația prin care gândirea trece de la aparență la esență, de la variabil la invariabil, de la concret la abstract.

Generalizarea este operația gândirii prin care însușirile esențiale și generale sunt reunite într-un model informațional unic, menit să definească o clasă, o categorie de obiecte, fenomene, relații.