Devianțe familiale și intervenția asupra copilului

Introducere

In cadrul lucrarii am vorbit despre ceea ce reprezinta sprijinul de baza am unui copil si an ume familia impreuna cu abilitatea de a fi parinte.Deoarece modernitatea a adus odata cu ea si schimbari destul de grave in structura acestei celule.

Ne este dat sa intalnim tot mai des familie destramate din priicna neajunsurilor ,a muncii in stainatate sau in incapacitatea de afi parinte.Astazi mama cea care ar trebuie sa isi creasca copilul si care sa-i ofere temelia pentru dezvoltarea ulterioara a copiluli lipseste de foarte multe case,deoarece conditia femei a suferit transformari,modificari ceea ce a impiins-o sa-si abandoneze familia,copii pentru a le putea oferi un trai mai bun sau chiar pentru a le oferi o bucata de paine pe masa.

Rata femeiilor plecate in strainatate este din ce in ce mai mare iar repercursiuniile se simt tot mai mult la copil sau chiar si in viata de familie pentru ca multe sunt cazuriile in care cauza divortului este pusa pe acest aspect.

Am ales astfel un studiu de caz al unei fetite in varsta de 12 ani care anul trecut in aprilie sa descoperit ca a fost abuzata sexual de catre unghiul sau cu care statea in casa.Mama este polecata la munca in strainatate,iar tala mai toata ziua plecat fie sa caute de lucru fie prin „crasme”.

In prezent minora ar nevoie de sprijinul familiei,al mamei, si de ajutor din parte specialistilor pentru a putea depasi stare in care se afla.Anturajul rau famat a reusit sa o schimbe destul d emult astfel prin ajutor specializat ar putea reveni la felul in care era si de a depasi momentul traumatic care zic eu ca inca este resimtit destul de intens de catre aceasta.

Deviante familiale si efectele negative ale instututionarii

Cap. I Familia,copilul si deviantele intalnite

I.1.Familia si functiiile acesteia

Familia este elementul fundamental al societăţii, celula de bază a acesteia întrucât are la baza dezvoltarea umanităţii şi evoluţia formelor de colectivitate umană putem spune deasemena ca familia reprezintă una dintre verigile sociale cele mai vechi şi mai specifice în asigurarea continuităţii şi afirmării depline a fiinţei umane.

Familia este o formă superioară de comunitate care are la bază relaţiile sociale şi biologice în care are loc circulaţia eredităţii biologice, psihologice, având scopul de a pregăti generaţiile viitoare în vederea participării la dezvoltarea societăţii.

Unii sociologi definesc familia ,,ca un grup social constituit pe baza relaţiilor de căsătorie, consanguinitate şi rudenie, membrii grupului împărtăşind sentimente, aspiraţii şi valori comune. Din această perspectivă, familia este un grup primar în care predomină relaţiile directe, informale, nemediate.

In urma unor cercetări s-a identificat existenţa a două categorii de factori care influenţează funcţionalitatea unei familii :

1. Factori externi – îşi exercită acţiunea din exteriorul familiei manifestând o puternică influenţă asupra acesteia.

Din categoria factorilor externi fac parte :

• caracterul totalitar sau democratic al societăţii care are repercusiuni asupra solidarităţii şi socializării descendenţilor;

• nivelul de dezvoltare economică a socităţii care influenţează funcţia economică şi reproductivă a familiei;

• legislaţia – cu urmări asupra funcţiei sexuale şi reproductive a familiei;

• nivelul de instrucţie şi educaţie – care influenţează funcţia de socializare şi reproducere a familiei.

2. Factori interni – sunt factorii interiori familiei, în categoria acestora fiind incluşi :

• dimensiunea familiei – care îşi exercită influenţa asupra modului de realizare a funcţiei de socializare şi solidaritate a familiei;

• structura familiei – cu repercusiuni asupra funcţiei economice şi reproductive a familiei;

• diviziunea rolurilor şi autorităţii – manifestă consecinţe asupra solidarităţii familiale.

I.2 Abilitatea de a fi parinte

Rolul de părinte reclamă noi responsabilităţi, fiecare dintre membrii cuplului aflându-se în faţa unei puternice provocări încercând strategii personale de echilibrare a rolurilor de soţ, soţie, mamă sau tată. Kari Killen defineşte, pe baza propriilor cercetări, precum şi a literaturii de specialitate- subliniind în acelaşi timp că nu există părinţi perfecţi -, şapte funcţii parentale, pe care părinţii le îndeplinesc în măsura posibilităţilor pe care le au”:

a) Abilitatea părinţilor de a da prioritate satisfacerii nevoilor de bază ale copilului. Această abilitate presupune în primul rând cunoaşterea nevoilor de bază ale copilului şi apoi disponibilitatea părinţilor de a-şi sacrifica propriul confort în satisfacerea nevoilor copilului. .