Mitropolitul Dositei Filiti

Viața episcopului Dositei Filitti

Dositei Filitti s-a născut în anul 1734 , în Podgoriana Epirului, primind la botez numele de Dimitrie. Tatăl său era grec, din Itaca, una din insulele ionice supuse Veneției, iar mama sa era de origine albano-vlahă. Deși avea o vârstă fragedă, rămâne în grija surorii sale, după ce părinții lor decid să-și închine viața lui Dumnezeu și intră ca viețuitori în mănăstire. Aflându-se sub grija surorii sale, el urmează școala din Ianina, iar mai apoi se va călugări la Mănăstirea Sotiriou (a Mântuitorului), ca mai apoi să se stabilească în Zița, la Mănăstirea Profetului Ilie, mănăstire ce era închinată la București ca metoc, mănăstirii Sfântul Ioan cel Mare sau Ioan Grecesc (mănăstire demolată în perioada comunistă, astăzi pe locul ei aflându-se clădirea CEC-ului) .

Dat fiind acest context, în anul 1764, Dositei este trimis la București, fiind numit egumen al mănăstirii Sfântul Ioan cel Mare, deși avea doar 30 de ani. Contextul istoric era unul neprielnic pentru zona mănăstirii de unde venise egumenul Dositei, fiind o mănăstire scufundată în datorii, cauzate de proasta organizare, de lipsa de control, dar și de nenumăratele jafuri, însă Dositei nu uită de unde plecase, și datorită priceperii și chibzuinței sale reușește în scurt timp să scape mănăstirea de datorii și trimite ajutoare la Zița.

Ajuns la București și numit egumen, Dositei va învăța limbile română, rusă și franceză, devenind în scurt timp unul din cei mai învățați egumeni ai zonei. Datorită acestora face parte, în 1772 , din delegația condusă de mitropolitul Grigorie la Focșani, ulterior călătorind în Rusia, din partea domnilor români, în vederea stabilirii unei posibile alianțe cu Imperiul Țarist împotriva turcilor.

Totodată, fiind remarcat de mitropolitul Grigorie al Țării Românești (1760 - 1787), este numit director (logofăt) al cancelariei Mitropoliei Ungrovlahiei , reușind astfel să-și înmulțească calitățile de bun gospodar, dar și cele duhovnicești.

Dositei, episcop al Buzăului

În anul 1787, episcopul Cosma al Buzăului este ales Mitropolit al Țării Românești, considerându-se astfel că cel mai bun pentru a-l înlocui este egumenul Dositei, astfel, începând cu anul 1787, timp de 6 ani, Dositei să se afle în scaunul episcopiei Buzăului. În perioada sa de păstorire, s-a îngrijit de biserici și școli, a înființat Condica de documente a Episcopiei . În timpul ocupației austriece, care s-a dovedit a fi mult mai potrivnică comparativ cu cea turcească, episcopul Dositei a iscălit, în 1792 și 1793, o plângere (un apel) către Poarta Otomană.