Extras din curs

Ouăle sunt produse de găinile ouătoare. Găinile ouătoare sunt rase specializate de pui care au fost selectate pentru ratele lor ridicate de producție de ouă și sunt diferite de rasele crescute pentru carne (pui de carne) (Figura 1).

Figura 1. Găină ouatătoare și neouătoare. La o găină stratificată, oasele șoldului sunt larg distanțate, iar sternul este înclinat în jos, oferind mai mult spațiu pentru dezvoltarea ouălor în interiorul abdomenului.

Ciclul de producție al găinilor ouătoare

Ciclul de bază de producție al găinilor ouătoare este prezentat în Tabelul 1, iar ciclul de producție a ouălor are loc ca proces natural în timpul etapei de maturitate. Pe măsură ce găinile ouătoare ating stadiile ulterioare de maturitate, rata lor de ouat scade treptat.

Incubator Creștere (18 săptămâni): Maturitate (vârsta de la 19 la 60-70 de săptămâni)

Puii eclozează

într-o

unitate de incubație specializată. Puileții sunt

crescuți

într-o unitate

de creștere

timp de 18 săptămâni. Odată ce ating greutatea corporală țintă, găinile sunt mutate

și expuse la o zi din ce în ce mai lungă cu

lumină artificială pentru a stimula depunerea ouălor.

Un ou durează 23-27 de ore să se formeze și să fie depus.

Cu cât timpul este mai scurt, cu atât mai multe zile la rând

va fi depus un ou.

Perioada maximă de ouat 25-39 de săptămâni.

Depunerea ouălor scade apoi până la sfârșitul ouatului.

La aproximativ 72 de săptămâni, păsările părăsesc sistemul

de ouat.

Figura 2: Ciclul de viață al unei găini ouătoare, incubație până la maturitate

Lumina este un factor important în stimularea găinilor să depună ouă. Este principalul indiciu de mediu pe care îl primește găina, care, la rândul său, reglează nivelurile hormonale care afectează depunerea ouălor . Atât durata perioadei de lumină, cât și intensitatea luminii sunt importante, iar fermierii asigură iluminare artificială în cicluri special dezvoltate pentru a optimiza atât frecvența producției, cât și calitatea ouălor .

Cum se produc ouăle?

Există trei sisteme de producție diferite de uz comun: cuști, hambare și free range.

Cușca convențională, neîmbogățită („cușcă cu baterii”) a fost dezvoltată în anii 1950 pentru maximizarea producției de ouă pe unitate de suprafață.