Extras din curs

Zoofagii sunt reprezentaţi de diferite grupe de animale. Ei trăiesc pe seama altor grupe de animale legate între ele prin lanţuri trofice, ca elemente de compoziţie ale biocenozei. Aceştia sunt: entomofagi, acarofagi, răpitoare etc.

Entomofagii cuprind prădătorii şi paraziţii insectelor.

Prădătorii se hrănesc direct cu corpul gazdei, concurenţa între ei fiind mai redusă şi sunt de talie mai mare decât victima. Pot fi prădători în stadiul de adult (Hymenoptera – Vespidae, Diptera – Asilidae), în stadiul de larvă (Diptera – Syrphidae sau la ambele stadii (Neuroptera – Chrysopidae, Coleoptera – Carabidae, Coccinellidae).

Paraziţii cuprind numai stadiul de larvă, sunt de talie mai mică decât victima şi se împart în mai multe grupe în funcţie de modul lor de viaţă şi de relaţiile cu gazda. Astfel, paraziţii pot fi:

- ectofagi, când se hrănesc ca larvă din corpul gazdei dinspre exterior (Tachinidae);

- endofagi, când se hrănesc în interiorul corpului gazdei cu părţile componente ale acestora (majoritatea speciilor parazite).

Din punct de vedere al preferinţei faţă de gazdă sunt specii:

- monofage (specifice) care parazitează o singură gazdă (Prospaltella perniciosi pe Quadraspidiotus perniciosus, Encarsia formosa pe Trialeurodes vaporariorum, Aphelinus mali pe Eriosoma lanigerum);

- oligofage, care au doar câteva gazde pe care le preferă;

- polifage, care parazitează diverse gazde aparţinând la familii sau chiar ordine diferite (Trichogramma evanescens are cunoscute peste 100 de gazde).

PRĂDĂTORII

Prădătorii dăunătorilor agricoli aparţin la mai multe grupe sistematice (nevertebrate şi vertebrate).

1. CLASA MYRIAPODA

SCOLOPENDRA CINGULATA

Descriere. Are corpul robust, cu un număr fix de segmente şi picioare. Antenele şi piciorele sunt scurte. Se întâlnesc pretutindeni: în pământ, sub scoarţa copacilor, în frunzar, sub pietre şi muşchi. Este o specie insectivoră, hrănindu-se cu insecte fitofage, dar şi cu gastropode, nematode. Prada este atacată rapid, muşcând-o de câteva ori, îi inoculează venin, prin care o paralizează, după care o sfâşie cu mandibulele.

2. CLASA ARACHNIDA

ORDINUL ACARI

FAMILIA PHYTOSEIIDAE

PHYTOSEIULUS PERSIMILIS

Descriere. Este un acarian de talie mică, 0,3 – 0,5 mm lungime, corp piriform, larg rotunjit la extremitatea posterioară, picioare lungi, prima pereche servind la detectarea prăzii; specie foarte mobilă. Culoarea corpului este variabilă în funcţie de hrană (roşcată, galben-roşcat). Adulţii şi larvele se hrănesc cu ouă, larve şi adulţi de acarieni fitofagi (Tetranychus urticae, Panonychus ulmi). Poate fi crescut în laborator şi apoi lansat în spaţii închise (sere) pentru combaterea biologică a unor acarieni fitofagi.

3. CLASA INSECTA

Această clasă cuprinde mulţi entomofagi care se întâlnesc în mod curent în culturi reducând în mod natural numărul insectelor dăunătoare sau pot fi crescuţi în laborator şi apoi lansate în culturi.

ORDINUL HETEROPTERA

FAMILIA PENTATOMIDAE

PERILLUS BIOCULATUS

Descriere. Adulţii au lungimea corpului de 12 – 13 mm, antenele pentamere, iar scutelul depăşeşte jumătate din lungimea abdomenului fără a atinge marginea posterioară a acestuia.

Adulţii şi larvele se hrănesc înţepând şi sugând conţinutul ouălor, larvelor în diferite stadii cât şi adulţilor gândacului din Colorado (Leptinotarsa decemlineata).

FAMILIA NABIDAE

NABIS RUGOSUS L.

Descriere. Adulţii au lungimea corpului de 7 – 9 cm şi culoare cenuşie-gălbuie. Alături de această specie se mai întâlnesc: Nabis ferus L. şi Nabis lativentris Boh., ultima specie diferenţiindu-se de celelalte prin două pete laterale mai deschise care-i dau aspect de furnică.

Speciile de Nabis atacă afidele, psyllidele, larvele defoliatoare şi tripşii dăunători culturilor.