Finisarea confecțiilor textile

Ţelul general al tehnologiilor de finisare a confecţiilor textile îl constituie asigurarea “paşaportului de trecere” din stadiul de obiect al muncii spre statutul de produs marfă, prin conferirea valorii comerciale şi de prezentare pentru produsele fabricate.

Aceste tehnologii sunt implicate în materializarea funcţiilor estetice, în principal, de mentenanţă şi de confort psihosenzorial, ale produselor de îmbrăcăminte.

În categoria tehnologiilor de finisare a confecţiilor textile sunt incluse :

A. tehnologii clasice:

1. tehnologiile de tratare umidotermicâ

2. tehnologiile de etichetare, ambalare,sortare

B. si tehnologii neconventionale :

3. tehnologiile de prespălare a produselor

4. tehnologiile de vopsire/ revopsire, în produs

5. tehnologiile de “imprimare cu laser” pe reper croit

6. tehnologiile de ornamentare

Fig.1.1. Tehnologii de finisare

Tehnologiile de finisare conventionale constituie o componentă a tehnologiei de fabricaţie a confecţiilor textile, integrată în cadrul sistemelor de fabricaţie din cadrul firmelor de confecţii

Tehnologiile neconvetionale,(fig.1.2) externalizate, de cele mai multe ori, au ca obiectiv prioritar, diversificarea estetică a produselor vestimentare, prin procedee fizico-chimice desfaşurate în cadrul firmelor specializate, prestatoare de servicii pentru industria de confecţii modernă.

Fig.1.2. Tehnologii de finisare neconvenţionala

Identificarea disponibilităţilor tehnologiilor de finisare, şi a modalităţilor de utilizare eficientă a acestora în practica de producţie, pentru adoptarea deciziilor optime, în proiectarea tehnologică, respectiv în exploatarea echipamentelor specifice şi în acţiunile de retehnologizare, impune:

• abordarea sistematică a evoluţiei performanţelor tehnologiilor de finisare la nivel de tehnici şi utilaje;

• definirea modelului tehnologic, specific pentru procedeele de finisare;

• definirea mecanismelor fizico-mecanice, specifice tehnicilor moderne de finisare, respectiv a implicaţiilor tehnologice ale acestora;

• evidenţierea structurării sistemelor de lucru, specifice tehnologiilor moderne de finisare.

În acest context, implementarea industrială a tehnologiilor de finisare, în condiţii de eficienţă economică. necesită o abordare complexă, interdisciplinară, a procedeelor de finisare.

prin extinderea şi fundamentarea bazei teoretice a metodelor ştiinţifice de proiectare a produselor, proceselor, capabile să asigure

Acest curs abordează:

- comportarea materialelor la complexul de solicitări din cadrul proceselor de finisare, care defineste criteriile de bază în dimensionarea parametrilor şi a secvenţelor de derulare a programelor tehnologice la nivelul operaţiilor soecifice,

- şi aspecte referitoare la structurarea sistemelor de lucru, pentru procese interfazice şi de finisare finală, pe criterii de tehnologice şi de performanţă tehnico – economică.

Dimensiunile implicaţiilor finisării asupra calitaţii produselor de confecţii, a consumurilor energetice şi de manoperă, constituie un argument relevant privind abordarea tematicii, in cadrul programului de formare a specialiştilor pentru cercetare si practica industriala din confectii.

1. CARACTERIZAREA TEHNOLOGIILOR ACTUALE DE

TRATARE UMIDOTERMICĂ

Acest capitol are la bază informaţiile din literatura de specialitate şi date obţinute de autor, prin analiza tehnologiilor industriale de tratare umidotermică (TUT), implementate în cadrul unităţilor economice specializate în producţia de confecţii textile.

În stadiul tehnologic şi organizatoric actual, industria textilă în general şi cea de confecţii în particular sunt industrii energofage.. Secţiilor de confecţionat le revine 86% din cheltuielile energetice ale secţiilor productive, din cadrul unei firme, specializate în producţia de confecţii.

În scopuri tehnologice, în industria de confecţii se utilizează 30-40% din energia electrică şi 3-9% din energia termică consumată, cota maximă de 70-90% revenind proceselor de tratare umidotermică.

De exemplu, în confecţionarea produsului “sacou pentru bărbaţi” 89% din energia consumată revine proceselor TUT .