Anatomie

Splanchnologia este acea parte din Anatomie care are ca obiect de studiu viscerele.

Etimologia termenului splanchnologie deriva din limba greaca splagcnon = maruntaie,

viscere.

Viscerele (Viscera) sunt organe cavitare sau parenchimatoase, situate în marile

cavitati ale trunchiului (toracica si abdominala) si care formeaza cele trei mari diviziuni

ale splanchnologiei: 1. Aparatul digestiv format din organe care concura la realizarea

digestiei; 2. Aparatul respirator compus din organe esentiale respiratiei, din caile

respiratorii si plamâni; 3. Aparatul uro-genital alcatuit din organe care asigura formarea

si eliminarea urinei si care contribuie la perpetuarea indivizilor.

Organele cavitare sunt alcatuite dintr-o cavitate centrala, captusite de un perete

alcatuit din mai multe tunici. De la exterior spre interior tunicile sunt reprezentate de:

seroasa, musculoasa, submucoasa, mucoasa.

Seroasa (Tunica serosa) este o membrana conjunctiva, subtire si transparenta,

compusa din doua foite, parietala care va captusi cavitatea toracica sau abdominala si

viscerala, care acopera organul corespondent. În cazul tuturor organelor cavitare sau în

cazul viscerelor flotante legatura dintre foita parietala si foita viscerala se realizeaza

printr-o lama intermediara numita mezou. În functie de organele pe care le leaga,

mezourile pot fi: mezenter pentru intestin, mezoovar pentru ovare, mezorchium pentru

testicule.

Ligamentele sunt mezouri consolidate de tesut fibros, destinate în special la fixarea

viscerelor cu volum mare. Mezourile ample, care realizeaza legatura între stomac si alte

viscere poarta denumirea de omenturi sau epiploane. Pliurile seroase sunt foarte scurte si

pot solidariza viscerele adiacente, delimitând cu acestea recesuri mai mult sau mai putin

profunde.

Tunica musculara (Tunica muscularis) a viscerelor este alcatuita din fibre

musculare netede, grupate în fascicule si dispuse în general pe doua planuri de fibre:

planul longitudinal în care fibrele sunt orientate paralel cu axa mare (longitudinala) a

viscerelor: planul transversal sau circular. În cazul unor viscere (ex. stomacul la cal)

musculoasa este structurata pe trei planuri, longitudinal, transvers si circular.

Tunica mucoasa (Tunica mucosa) este o membrana formata din portiuni epiteliale

si conjunctive, care captuseste la interior viscerele, fiind caracteristica fiecarui organ,

respectiv aparat.

Organele parenchimatoase sunt viscere alcatuite din tesut glandular dispus pe un

schelet conjunctiv si înconjurat la exterior de o capsula fibroasa.

CAVITtsILE SPLANCHNICE ALE ORGANISMULUI

Organele cavitare sau parenchimatoase care compun aparatele, sunt plasate în

cavitatile organismului animal.

Diafragma reprezinta un perete musculo-membranos care desparte cavitatea

toracica (Cavum thoracis) de cavitatea abdominala (Cavum abdominalis). Caudal,

cavitatea abdominala se continua cu cavitatea pelvina (Cavum pelvis).

Cavitatea toracica

Cavitatea toracica are forma aproximativ tronconica si este mult mai putin vasta

decât cavitatea abdominala, în raport cu convexitatea craniala a diafragmei. Este

circumscrisa de patru pereti (dorsal, ventral si doi laterali), prezentând si doua aperturi

sau deschideri (craniala si caudala).

Apertura craniala (Apertura thoracis cranialis) se mai numeste si intrarea

pieptului, este delimitata dorsal de corpul primei vertebre toracice, bilateral de prima

pereche de coaste iar ventral de manubriul sternal. Este oblica ventro-caudala si

traversata de esofag, trahee, vase sanguine, limfatice si nervi.

Apertura caudala (Apertura thoracis caudalis) este practic ocupata de diafragma,

delimitata dorsal de corpurile ultimelor vertebre toracice, iar ventral de sternebre si de

procesul/cartilajul xifoid.

Peretele dorsal sau plafonul cavitatii toracice este reprezentat de corpul vertebrelor

toracice si de extremitatile dorsale ale coastelor.

Peretele ventral se mai numeste si planseul cavitatii toracice, este în general îngust

si excavat, având ca baza osoasa sternul si cartilajele sternale, acoperite de muschiul

transvers toracal.

Pereii laterali ai cavitatii toracice sunt în general netezi, concavi si acoperiti pe

fata lor mediala de fascia endotoracica si de pleura costala. Baza anatomica este

reprezentata de coaste si de muschii intercostali.

La interior, cavitatea toracica este captusita de un tesut conjunctiv fibro-elastic,

subtire, care constituie fascia endotoracica (Fascia endo-thoracica), fiind dublata de

foita parietala a pleurei, fiind echivalentul fasciei abdominale care va captusi cavitatea

abdominala. Din fascia endotoracica pornesc o serie de fibre care fixeaza organele de

peretii cavitatii toracice, constituind adevarate ligamente (de ex. lig. sterno-pericardic,

lig. frenico-pericardic).

Pleura (Pleurae) este o membrana seroasa care înveleste cei doi plamîni si care

captuseste cavitatea toracica realizând la nivelul aperturii craniale a toracelui, dorsal de

stern, cupola pleurala (Cupula pleurae). Este alcatuita din doua foite, parietala si

viscerala. Pleura viscerala acopera organele din cavitatea toracica, iar pleura parietala

captuseste fascia endotoracica.

Între cele doua foite se delimiteaza cavitatea pleurala (Cavum pleurae), care în

stare fiziologica contine câtiva ml de lichid pleural, favorizând alunecarea celor doua

foite una peste cealalta.

Pleura parietala este sistematizata în: pleura costala, pleura diafragmatica si pleura

mediastinala.

Pleura costala (Pleura costalis) captuseste peretii laterali ai cavitatii toracice.

Pleura diafragmatica (Pleura diaphragmatica) acopera diafragma, iar pleura

mediastinala (Pleura mediastinalis) tapiteaza fetele corespondente ale mediastinelor.

Caudal între peretele costal si diafragma se formeaza recesul costo-diafragmatic

(Recessus costodiaphragmaticus). La locul unde pleura costala se continua cu pleura

mediastinala se formeaza recesul costo-mediastinal (Recessus costomediastinalis).

Recesul mediastinal (Recessus mediastinalis) este o evaginare a cavitatii pleurale

mediastinale din partea dreapta, între mediastinul caudal si pliul venei cave (Plica venae

cavae), reces care înglobeaza lobul accesoriu al plamînului drept.

Mediastinul (Mediastinum) reprezinta spatiul cuprins între cele doua cavitati

pleurale, care împarte cavitatea toracica în doua parti laterale, fiind acoperit pe fiecare

fata de pleura parietala corespondenta. Este cuprins între apertura craniala a toracelui,

diafragma, stern si coloana vertebrala.

În functie de topografia organelor din cavitatea toracica, mediastinul este împartit în

trei segmente: cranial, mijlociu si caudal.

Mediastinul cranial (Mediastinum craniale) sau precardiac este strabatut de

esofag, trahee, vase, nervi si gazduieste limfonodurile mediastinale craniale, iar la

animalele tinere si timusul care este plasat cranial de cord.

Mediastinul mijlociu (Mediastinum medium) sau cardiac contine cordul si baza

marilor vase învelite de pericard, este parcurs de esofag, trahee, nervii frenici,

limfonodurile mediastinale caudale.

Mediastinul caudal (Mediastinum caudale) sau postcardiac este traversat de

esofag, vase sanguine, nervi, limfonodurile mediastinale caudale. Este cel mai voluminos,

de aspect aproximativ triunghiular si se întinde între radacinile plamînilor si diafragma.

În mediastinul caudal se afla o mica cavitate seroasa, plasata ventral de aorta si la dreapta

de esofag care reprezinta cavitatea seroasa mediastinala (Cavum mediastini serosum)

sau bursa infra-cardiaca.