Asigurări și transporturi

. Conceptul de asigurare-functiile asigurarii

Asigurarea reprezinta un sistem de relatii economice care implica aportul unui numar mare de persoane fizice si juridice in constituirea unui fond banesc, in conditiile in care sunt amenintate de aceleasi pericole in existenta si activitatile lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure. Asigurarea este un serviciu prestat pe baza unui contract specific, incheiat intre asigurat, persoana fizica sau juridical si asigurator, prin care asiguratorul ofera protectie pentru riscurile numite, obligandu-se sa acopere valoarea daunelor in limita sumei asigurate si conform conditiilor stabilite, in schimbul platii de catre asigurat a primei de asigurare.

Functiile asigurarilor sunt:

1. Functia de compensare a pagubelor reprezinta principala functie a asigurarilor si prezinta interes atat pentru asigurat, cat si pentru economie. Acesta este de fapt si scopul asigurarii: de refacere a bunurilor avariate sau distruse, de plata a invaliditatilor din accidente, de plata a sumelor asigurate in caz de deces sau la expirarea asigurarilor de viata si eventualele pagube ce le-ar produce tertilor.

2. Functia de prevenire a producerii pagubelor este a doua functie ca importanta si se realizeaza pe doua cai:

a) finantarea unor lucrari de preintampinare sau limitare a aparitiei unor fenomene naturale si accidente;

b) prin formularea unor conditii de asigurare care sa-i oblige pe asigurati la o conduita preventive permanenta.

3. Functia financiara. Avandu-se in vedere ca plata despagubirilor si a sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot parcursul anului, pe masura aparitiei si argumentarii necesitatii platilor, diferenta dintre incasari si plati poate fi utilizata in diferite forme de investitii, fiind constituita in depozite sau in disponibilitati curente la banci, cumpararea de actiuni sau obligatiuni, participarea pe pietele de capital, investitii pe piata imobiliara sau alte forme prevazute de legislatia in domeniu.

2. Metode de cedare a riscurilor

Autoasigurarea, denumita asigurare proprie, reprezinta o metoda de constituire a unor fonduri de rezerva de catre companiile sau institutiile financiare cu o frecventa relative redusa de aparitie a evenimentelor pagubitoare si cu o intensitate relativ scazuta a acestora.

Coasigurarea reprezinta o forma de asigurare directa in care asiguratul incheie concomitent mai multe contracte de asigurare cu asiguratori diferiti, pentru acelasi bun de valoare foarte mare, pentru aceleasi riscuri, fiecare asigurator preluand o anumita proportie din suma asigurata totala.

Reasigurarea reprezinta o asigurare indirecta, fiind o forma de asigurare a asiguratorului. Aparitia reasigurarilor este motivata de cresterea sumelor asigurate solicitate in asigurare de catre asigurati si de necesitatea de dispersie a riscului. Reasigurarea reprezinta o metoda de cedare a riscului potrivit careia asiguratorul direct, care devine reasigurat cedeaza o parte din riscul preluat de la asiguratii sai, uneori intregul risc, unei societati specializate numita reasigurator, iar prin plata unei parti din prima de asigurare numita prima de reasigurare este protejat si despagubit, conform clauzelor contractului de reasigurare.

Retrocedarea este o metoda de dispersie si mai mare a riscului, potrivit carei reasiguratorului poate si el sa cedeze o parte din riscul pe care si l-a asumat prin reasigurare. Reasiguratorul devine in contractul de retrocedare-retrocedent, iar societatea specializata care preia riscul devine retrocesionar, prima platita de retrocedent numindu-se prima de retrocedare.

3. Definitie, trasaturile juridice ale contractului de asigurare

Contractul de asigurare reprezinta actul juridic prin care asiguratul se oblige sa plateasca o prima asiguratorului care preia asupra sa riscul producerii unor pagube datorate anumitor evenimente, obligandu-se ca, la producerea acestora, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului o indemnizatie de asigurare in limitele convenite.

Din definitia contractului de asigurare se pot desprinde caracterele juridice ale acestuia: caracterul consensual, sinalagmatic, aleatoriu, unic, cu executare succesiva, de adeziune si oneros.

1. Caracterul consensual se datoreaza faptului ca un contract de asigurare se incheie prin simplul acord de vointa al celor doua parti-asigurat si asigurator-fara a fi nevoie de o forma speciala de manifestare a vointei lor. Exprimarea consimtamantului se face in forma scrisa, desi lipsa formei scrise nu va atrage nulitatea contractului, ci va determina numai limitarea posibilitatilor de a dovedi existenta si continutul acestuia.

2. Caracterul sinalagmatic al contractului, exprima obligatiile reciproce si interdepen-dente pe care si le asuma partile, respectiv de plata a primei de asigurare si de acordare a indemnizatiei conform cu conditiile contractului.

3. Unicitatea contractului exprima faptul ca, obligatiile partilor nu sunt influentate de modul de plata a primei de asigurare.

4. Executarea succesiva a contractului exprima faptul ca nu are loc printr-o singura prestatie, deoarece asiguratul este obligat sa plateasca primele la termenele stabilite, iar asiguratorul acorda continuu protectie asiguratului prin acoperirea riscului.

5. Caracterul oneros rezida in aceea ca partile urmaresc realizarea anumitor scopuri, interese materiale, contraprestatii banesti, pe toata durata asigurarii. Acest character nu exclude posibilitatea ca asiguratul sa incheie asigurarea in favoarea unui tert, care devine astfel beneficiarul asigurarii.

6. Contract de asigurare care are si caracter de contract de adeziune, continand in fapt doua tipuri de clauze, dintre care, partea majoritara revine celor generale, ante-formulate de asigurator si imprimate in textul contractului.

4. Elementele contractului de asigurare

Elementele contractului de asigurare sunt:

1. Subiectele asigurarii sunt asiguratul si asiguratorul, dar pot apare ca subiecte secundare, assimilate raportului juridic de asigurare, beneficiarul asigurarii si contractantul acesteia.

Asiguratorul este persoana juridica autorizata sa presteze servicii de asigurare in conditiile prevazute de legislatia in domeniu.

Asiguratul este persoana fizica sau juridica, indeptatita prin lege sau pe baza unor clauze contractuale in cazul asigurarilor facultative, sa intre in relatii juridice de asigurare cu asiguratorul.