S.A.T.D.

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1 MODELUL UNUI SISTEM DE COMUNICATIE

Progresele tehnologice: tranzistori, circuite integrate, microprocesoare, sateliti de comunicatie au facut ca in prezent sistemele evoluate de comunicatie sa permita transportul informatiei sub forma de: text, imagine, voce, etc.

Tehnica discreta a inlocuit in mare masura tehnica analogica de transmitere a informatiilor.

Cresterea gradului de automatizare a proceselor industriale conduce la necesitatea comunicatiei intre diferite echipamente inteligente si sisteme de calcul, precum si intre echipamente si operatorul uman.

In figura 1.1 sunt reprezentate blocurile functionale ale unui sistem de comunicatie. Scopul global al unui asemenea sistem este de a transfera informatia dintr-un punct in timp si spatiu denumit sursa de informatie intr-un alt punct denumit destinatie.

Mesajele produse de sursa nu sunt de natura electrica si este necesara incorporarea unui mecanism de conversie in cadrul sursei de informatie pentru a efectua conversia mesajului intr-o marime electrica variabila in timp denumita semnal mesaj. O operatie inversa este efectuata la destinatie, convertind semnalul electric in mesajul corespunzator.

Fig 1.1 Modelul unui sistem de comunicatie

Canalul de comunicatie (electric) ofera legatura electrica intre sursa de informatie si destinatie. Canalul este implementat printr-o pereche de fire torsadate, fibra optica sau o legatura radio. In transmisia prin canal semnalul transmis se degradeaza. Aceasta degradare se concretizeaza in:

- distorsionarea semnalului

- zgomot (semnale electrice nedorite).

Emitatorul cupleaza semnalul mesaj la canal in scopul de a evita distorsionarea semnalului. De obicei, pentru a putea cupla semnalul mesaj la canal, este necesara o prelucrare a semnalului in cadrul emitatorului. Operatiile de procesare sunt:

- amplificarea;

- filtrarea;

- modulatia.

Modulatia este procesul de variatie sistemica a unora dintre caracteristicile unei purtatoare (semnal purtator) cum ar fi amplitudinea, faza sau frecventa, in concordanta cu semnalul mesaj.

Modulatia poate fi clasificata in:

- modulatie cu purtatoare continua;

- modulatie cu purtatoare tren de impulsuri.

Modulatia cu purtatoare continua este acea modulatie pentru care purtatoarea este continua (de obicei este sinusoidala).

Modulatia cu purtatoare tren de impulsuri este acea modulatie pentru care purtatoarea este un tren de impulsuri (de obicei rectangulare).

Atat pentru modulatia cu purtatoare continua cat si pentru modulatia cu tren de impulsuri, variatia uneia dintre caracteristicile purtatoarei poate fi efectuata in mod continuu sau discret.

Modulatia discreta (digitala) de impulsuri este un proces adecvat unor surse intrinsec discrete care moduleaza discret un tren de impulsuri.

Receptorul are rolul de a extrage mesajul generat de sursa din semnalul transmis prin canal care este o varianta degradata a semnalului aplicat la intrarea canalului. Degradarea semnalului este cauzata de: