Sistemul Vizual

STRATUL EXTERN

are structură fibroasă, indistensibilă

include:

corneea transparentă - la polul

anterior al ochiului

conjunctiva

sclera albă şi opacă

STRATUL MIJLOCIU = choroida

este bogată în vase sanguine → asigură nutriţia ochiului

partea anterioară are mai multe structuri diferenţiate:

irisul - separă camera anterioară a ochiului de camera posterioară

- dă culoarea ochilor

pupila - deschiderea centrală a irisului

- Φ var. controlează cantit. de lumină ce ajunge la retină

- contr. m. dilatator pupilar → controlată de SNVs ↑Φ

- contr. m. constrictor pupilar →controlată de SNVp ↓Φ

corpul ciliar

muşchiul ciliar (contracţie bombarea cristalinului)

procesele ciliare → secretă umoarea apoasă în camera post. a ochiului

STRATUL INTERN = retina

conţine receptorii pentru lumină (fotoreceptorii)

structurile transparente ale ochiului se comportă asemeni unor lentile

refracţia → fenomenul de schimbare a direcţiei de propagare a razelor la interfaţa dintre două medii cu indici de refracţie diferiţi

puterea de refracţie a unei lentile - se măsoară prin dioptrii (D)

- se calculează P = 1/f

gradul de refracţie depinde de:

raportul între indicii de refracţie ai celor două medii

gradul de angulaţie dintre interfaţă şi frontul de intrare a razelor de lumină

LENTILA CONVERGENTĂ (POZITIVĂ)

determină focalizarea imaginii într-un singur = punct focal

distanţa focală (f) este distanţa de la lentila convergentă la punctul focal

imaginea formată este reală şi răsturnată

LENTILA DIVERGENTĂ (NEGATIVĂ)

determină dispersia razelor de lumină paralele în raport cu centrul său, într-un unghi tot mai mare

LENTILA CILINDRICĂ

determină adunarea razelor de lumină paralele într-un singur plan, rezultând o linie focală

CORNEEA

transparenţa

avasculară trecerea liberă a luminii

se hrăneşte prin difuziune de la nivelul umorii apoase

poate fi compromisă prin creşterea presiunii intraoculare (glaucom)

puterea de refracţie

maximă pe suprafaţa anterioară a corneei

este fixă şi reprezintă două treimi sau +40 D din puterea de refracţie a ochiului

lentilele de contact - preiau funcţia de suprafaţă de refracţie a corneei

- det. un câmp vizual clar mai larg decât lentilele de sticlă

- au un efect mai mic asupra mărimii obiectelor văzute

CRISTALINUL

se comportă ca o lentilă convergentă

transparenţa

avascular

Structură - capsulă

- un strat de celule epiteliale

- un sistem de fibre transparente

pe măsură ce individul îmbătrâneşte cristalinul devine mai rigid

se poate opacifia (cataractă)

puterea de refracţie

reglabilă

neacomodat → contribuie cu aproximativ o treime la puterea de refracţie a ochiului

determină creşterea capacităţii de refracţie cu cel mult +12 D

PROPRIETĂŢILE OPTICE ALE OCHIULUI

asigură vederea clară pe o distanţă cuprinsă între două puncte:

punctum proximum - localizat la 8,3 cm de ochi

punctum remotum- localizat la 6 m de ochi → vederea clară fără acomodare.