Sisteme de depoluare în industria alimentară

Poluarea apei reprezintă orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a

apei, peste o limita admisibilă, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă

direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală, în

scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr.

107/1996).

Poluarea apelor se datorează în cea mai mare parte dezvoltării industriale, creşterii

populaţiei urbane şi legat de această situaţie deversarea în râuri şi lacuri a apelor uzate mai mult

sau mai puţin epurate.

Poluarea și poluanții care afectează cursurile de apă pot clasificați după natura lor, după

forma sub care se găsesc și după caracterul surselor de poluare.

1. Din punct de vedere al naturii sale, poluarea poate fi:

- Poluare fizică - rezultă din evacuarea în apă a particulelor solide, insolubile, antrenabile

în apă, a căldurii reziduale și deșeurilor radioactive. Particulele solide (considerate inerte din

punct de vedere chimic și biologic) provin din eroziunea solurilor, astfel încât cantități mari de

material pământos (20-30 tone anual) sunt primite de apă;

- Poluare termică - apare în urma deversării în cursurile de apă a unor cantități de apă

utilizate ca agent de răcire în centralele termice sau nuclearo-electrice;

- Poluare radioactivă - datorită pătrunderii în apă a unor reziduuri cu conținut radioactiv,

rezultate în utma unor scăpări sau accidente a unor instalații nucleare sau chiar în urma unor

activități industriale care folosesc reacții sau materiale radioactive;

- Poluare chimică - apare ca urmare a evacuării în cursurile de apă a unor reziduuri

industriale ce conțin substanțe chimice (derivați ai hidrocarburilor, sulfului și azotului, compuși

organici de sinteză, fluoruri, metale grele), a scurgerilor îngrășămintelor chimice și a pesticidelor

în urma precipitațiilor, dar și a detergenților și materiilor organice fermentabile provenite din

apele uzate urbane.

În funcție de natura activităților umane, riverane bazinelor hidrografice, în apele acestora

se găsesc săruri ale unor metale (cupru, plumb, zinc, magneziu, cadmiu), fluoruri, acizi și baze,

nitrați și fosfați (în îngrășămintele chimice), detergenți, hidrocarburi, petro l, substanțe

farmaceutice sau pesticide (ierbicide, fungicide, insecticide precum DDT), dăunătoare omului și

animalelor și a căror acțiune persită în timp.

- Poluare biologică - este specifică apelor uzate urbane, apelor provenite din industria

alimentară, industria hârtiei, apelor rezultate din unitățile zootehnice, care se pot constitui în

focare de infecție din cauza bacteriilor, virusurilor și materiilor organice fermentabile și

putrescibile pe care le conțin. În aceste ape sunt prezente microorganisme și macroorganisme

Sisteme de depoluare în industria alimentară

2

(bacterii patogene, virusuri, protozoare, viermi paraziți) care pot avea o acțiune directă asupra

sănătății omului sau animalelor. Dezvoltarea masivă a unor specii de alge dă cursului de apă un

aspect și un miros nepăcut, producând neajunsuri instalațiilor de alimentare cu apă sau lucrărilor

hidrotehnice.

2. După forma în care se găsesc, poluanții pot fi:

- dejecții animale și umane

- dejecții și reziduuri industriale - mai ales din industria alimentară, industria chimică și

industria minieră

- reziduuri vegetale agricole sau forestiere

- îngrășăminte chimice și pesticide provenite din activitățile agricole

- sedimente rezultate din eroziunea solului

- materiale radioactive rezultate în urma unor accidente nucleare

- căldura reziduală rezultată din necesitățile aglomerărilor urbane și a unor industrii.

3. După caracterul lor, sursele de poluare pot fi:

- Surse de poluare organizate - cu o localizare bine precizată, care se pot clasifica după

proveniență în ape menajere și orășenești, evacuate din rețelele de cana lizare urbane și în ape

reziduale industriale.

- Surse de poluare difuze - situate pe zone întinse, cu poluanți aduși în cursurile de apă

fie prin acțiunea precipitațiilor asupra unor terenuri poluate în urma acțivităților agricole sau pe

care s-au depozitat reziduuri, fie prin depunerea directă a poluanților atmosferici.

Sursele de poluare pot fi cu caracter continuu (canalizări urbane) sau sezonier (în urma

precipitațiilor).

2. EPURAREA APELOR UZATE

Epurarea apelor este un proces complex de reținere și / sau neutralizare prin diferite

mijloace a substanțelor poluante aflate în apele uzate, sub formă de suspensii, în stare coloidală

sau în stare dizolvată, în scopul reintroducerii acestora în circuitul hidrologic, prin deversare întrun

emisar, fără ca prin aceasta să se aducă prejudicii atât faunei și florei acvatice, cât și omului.

Directiva Consiliului Europei 91/271/2002 transpusă prin H.G. 188/2002 defineşte

procesul de epurare ca fiind îndepărtarea din apele uzate a substanţelor toxice, a

microorganismelor, etc., în scopul protecţiei mediului înconjurător, a emisarului în primul rând,

dar şi a solului şi aerului.

În urma procesului de epurare rezultă două produse:

- apa epurată, în diferite grade, care se deversează în emisar sau este folosită la irigații

sau în alte activități.

- substanțe poluante extrase, care se numesc generic nămoluri și pot fi stabilizate,

depozitate sau prelucrate în vederea valorificării.

În procesul de epurare a apelor uzate sunt cuprinse două mari grupe de operații succesive:

Sisteme de depoluare în industria alimentară

3

- reținerea și / sau neutralizarea substanțelor poluante din apele uzate, în urma cărora

rezultă nămoluri.