Extras din curs
Poluarea apei reprezintă orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a
apei, peste o limita admisibilă, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă
direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală, în
scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr.
107/1996).
Poluarea apelor se datorează în cea mai mare parte dezvoltării industriale, creşterii
populaţiei urbane şi legat de această situaţie deversarea în râuri şi lacuri a apelor uzate mai mult
sau mai puţin epurate.
Poluarea și poluanții care afectează cursurile de apă pot clasificați după natura lor, după
forma sub care se găsesc și după caracterul surselor de poluare.
1. Din punct de vedere al naturii sale, poluarea poate fi:
- Poluare fizică - rezultă din evacuarea în apă a particulelor solide, insolubile, antrenabile
în apă, a căldurii reziduale și deșeurilor radioactive. Particulele solide (considerate inerte din
punct de vedere chimic și biologic) provin din eroziunea solurilor, astfel încât cantități mari de
material pământos (20-30 tone anual) sunt primite de apă;
- Poluare termică - apare în urma deversării în cursurile de apă a unor cantități de apă
utilizate ca agent de răcire în centralele termice sau nuclearo-electrice;
- Poluare radioactivă - datorită pătrunderii în apă a unor reziduuri cu conținut radioactiv,
rezultate în utma unor scăpări sau accidente a unor instalații nucleare sau chiar în urma unor
activități industriale care folosesc reacții sau materiale radioactive;
- Poluare chimică - apare ca urmare a evacuării în cursurile de apă a unor reziduuri
industriale ce conțin substanțe chimice (derivați ai hidrocarburilor, sulfului și azotului, compuși
organici de sinteză, fluoruri, metale grele), a scurgerilor îngrășămintelor chimice și a pesticidelor
în urma precipitațiilor, dar și a detergenților și materiilor organice fermentabile provenite din
apele uzate urbane.
În funcție de natura activităților umane, riverane bazinelor hidrografice, în apele acestora
se găsesc săruri ale unor metale (cupru, plumb, zinc, magneziu, cadmiu), fluoruri, acizi și baze,
nitrați și fosfați (în îngrășămintele chimice), detergenți, hidrocarburi, petro l, substanțe
farmaceutice sau pesticide (ierbicide, fungicide, insecticide precum DDT), dăunătoare omului și
animalelor și a căror acțiune persită în timp.
- Poluare biologică - este specifică apelor uzate urbane, apelor provenite din industria
alimentară, industria hârtiei, apelor rezultate din unitățile zootehnice, care se pot constitui în
focare de infecție din cauza bacteriilor, virusurilor și materiilor organice fermentabile și
putrescibile pe care le conțin. În aceste ape sunt prezente microorganisme și macroorganisme
Sisteme de depoluare în industria alimentară
2
(bacterii patogene, virusuri, protozoare, viermi paraziți) care pot avea o acțiune directă asupra
sănătății omului sau animalelor. Dezvoltarea masivă a unor specii de alge dă cursului de apă un
aspect și un miros nepăcut, producând neajunsuri instalațiilor de alimentare cu apă sau lucrărilor
hidrotehnice.
2. După forma în care se găsesc, poluanții pot fi:
- dejecții animale și umane
- dejecții și reziduuri industriale - mai ales din industria alimentară, industria chimică și
industria minieră
- reziduuri vegetale agricole sau forestiere
- îngrășăminte chimice și pesticide provenite din activitățile agricole
- sedimente rezultate din eroziunea solului
- materiale radioactive rezultate în urma unor accidente nucleare
- căldura reziduală rezultată din necesitățile aglomerărilor urbane și a unor industrii.
3. După caracterul lor, sursele de poluare pot fi:
- Surse de poluare organizate - cu o localizare bine precizată, care se pot clasifica după
proveniență în ape menajere și orășenești, evacuate din rețelele de cana lizare urbane și în ape
reziduale industriale.
- Surse de poluare difuze - situate pe zone întinse, cu poluanți aduși în cursurile de apă
fie prin acțiunea precipitațiilor asupra unor terenuri poluate în urma acțivităților agricole sau pe
care s-au depozitat reziduuri, fie prin depunerea directă a poluanților atmosferici.
Sursele de poluare pot fi cu caracter continuu (canalizări urbane) sau sezonier (în urma
precipitațiilor).
2. EPURAREA APELOR UZATE
Epurarea apelor este un proces complex de reținere și / sau neutralizare prin diferite
mijloace a substanțelor poluante aflate în apele uzate, sub formă de suspensii, în stare coloidală
sau în stare dizolvată, în scopul reintroducerii acestora în circuitul hidrologic, prin deversare întrun
emisar, fără ca prin aceasta să se aducă prejudicii atât faunei și florei acvatice, cât și omului.
Directiva Consiliului Europei 91/271/2002 transpusă prin H.G. 188/2002 defineşte
procesul de epurare ca fiind îndepărtarea din apele uzate a substanţelor toxice, a
microorganismelor, etc., în scopul protecţiei mediului înconjurător, a emisarului în primul rând,
dar şi a solului şi aerului.
În urma procesului de epurare rezultă două produse:
- apa epurată, în diferite grade, care se deversează în emisar sau este folosită la irigații
sau în alte activități.
- substanțe poluante extrase, care se numesc generic nămoluri și pot fi stabilizate,
depozitate sau prelucrate în vederea valorificării.
În procesul de epurare a apelor uzate sunt cuprinse două mari grupe de operații succesive:
Sisteme de depoluare în industria alimentară
3
- reținerea și / sau neutralizarea substanțelor poluante din apele uzate, în urma cărora
rezultă nămoluri.
Preview document
Conținut arhivă zip
- C1_SDIA.pdf
- C2_SDIA.pdf
- C3_SDIA.pdf
- C4_SDIA.pdf
- C5_SDIA.pdf
- C6_SDIA.pdf