Comunicarea

De ce trebuie sã stim cum se comunicã într-o organizatie?

Unul dintre directorii de comunicare de la prestigioasa firmã General Motors

afirma cã întreprinderile americane pierd anual peste 50 miliarde de dolari ca urmare a

unei defectuoase comunicãri, ceea ce duce la neloialitate fatã de scopurile organizatiei,

manifestatã prin absenteism, produse de slabã calitate, întreruperi ale productiei, etc.

Salariatilor trebuie sã li se spunã ce se întâmplã în organizatie, iar conducerea

trebuie sã asculte punctul lor de vedere. Problemele privind comunicarea cu salariatii

trebuie sã aibã ca prim scop ajutorul oferit acestora pentru a întelege misiunea si directia

de dezvoltare a organizatiei, de aici decurgând apoi toate celelalte elemente legate de

managementul acesteia.

În cadrul managementului, comunicarea trebuie sã ocupe un loc central, avânduse

în vedere cã nici una dintre functiile sale nu se pot realiza fãrã a comunica, utilizând

tehnici distincte. Pentru manageri, comunicarea este un instrument de lucru a cãrui

perfectã stãpânire este obligatorie.

Specialistii din domeniul marketingului au, de asemenea, nevoie de cunostinte

solide de comunicare deoarece ei trebuie sã poatã elabora o strategie de comunicare care

sã cuprindã abilitãti (pentru scris si vorbit), procese (munca în echipã, interactiunea) si

mediul global de desfãsurare a activitãtii, cu accent pe interculturalitate.

Activitatea de consultantã prestatã de manager fie în interiorul organizatiei, fie în

exteriorul sãu necesitã abilitãti de comunicare. Un corp vast de cunostinte (informatii)

trebuie transmis unui public divers (clienti, salariati, furnizori, actionari, jurnalisti, etc.)

si nu întotdeauna specializat, într-o multitudine de forme (comunicare fatã-în-fatã sau

prin intermediul telefonului, prezentãri, rapoarte, dãri de seamã, evenimente speciale ca

târguri sau expozitii, etc.).

Pentru toate aceste activitãti doar un set prestabilit de cunostinte stiintifice si

abilitãti dobândite, prin exercitiu si practicã, pot garanta reusita.

PARTEA I

INTRODUCERE ÎN COMUNICARE

1.Ce este comunicarea?

Comunicarea umanã se ocupã de sensul informatiei verbale, prezentatã în formã

oralã sau scrisã si de cel al informatiei non-verbale, reprezentatã de paralimbaj,

miscãrile corpului si folosirea spatiului.

Cuvântul de origine latinã “communicare”, înseamnã “a face comun.”

Dictionarul explicativ al limbii române oferã urmãtoarea definitie: a comunica = a face

cunoscut; a da de stire; a informa; a înstiinta; a spune.

Comunicarea apare într-o situatie datã, într-un anume context, care se deosebeste

de altul. Aceasta înseamnã cã elementele constitutive ale procesului de comunicare,

participantii, diferã în functie de situatie. Contextul în care apare comunicarea poate fi:

interpersonal, în grupuri mici, organizational, public, de masã, intercultural, familial, în

domeniul sãnãtãtii sau politic.

2. Elementele de bazã ale comunicãrii

Natura comunicãrii se schimbã si este influentatã de context. Elementele de bazã

ale procesului de comunicare sunt transmitãtorul sau sursa (persoana care transmite

mesajul) si receptorul sau destinatia (persoana care primeste mesajul). Între cele douã

puncte ale comunicãrii se aflã mesajul (informatia), care se codificã într-un semnal.

Canalul reprezintã mijlocul fizic de transmitere a mesajului (sistemul nervos,

aerul, cablul telefonic, undele radio etc.).

Mijlocul tehnic sau fizic care transformã mesajul în semnal se numeste mediu.

Existã trei categorii de medii: de prezentare (vocea, corpul, fata etc., care folosesc

cuvinte, gesturi, expresii pentru transmiterea mesajului), de reprezentare (cãrti, picturi,

fotografii etc. care folosesc conventii culturale si estetice) si medii mecanice (radio,

televizor, telefon, fax etc.).

Receptionarea mesajelor este facilitatã de organele de simt. Atentie însã: acelasi

mesaj poate fi interpretat în mod diferit, de receptori diferiti! Din acest motiv, un rol

deosebit de important pentru comunicare îl are modul în care este elaborat mesajul,

operatie care se numeste codificare. Operatiunea prin care interlocutorul analizeazã,

interpreteazã si întelege mesajul în mod corect se numeste decodificare.