Relațiile Publice - Un Marketing al Adevărului și al Binelui

Relatiile Publice – un “marketing” al adevarului si al binelui?

Titlul pe care tocmai l-ati citit pleaca de la o chestiune controversata care va intereseaza în mod direct: în general, profesionistii angajati de catre o institutie sa conceapa o strategie de comunicare sociala în folosul acelei institutii sînt incriminati în ochii publicului. De ce? Pentru ca utilizeaza tehnici sofisticate de persuasiune, în fata carora dorinta oamenilor de bunastare si aspiratia lor catre lucruri uneori intangibile nu pot rezista; ca atare, acestia descopera adesea cu neplacere ca au fost convinsi de discursul Specialistului sa creada, sa cumpere lucruri care nu sînt mai valoroase decît altele, sa gîndeasca altfel decît o faceau înainte. Orice strategie de “vînzare/promovare” a unui produs, a unei idei sau a unei imagini pare a-i pune în termeni de negociere încordata pe cei doi actori: Publicul si Producatorul valorii respective, urmat îndeaproape de Specialistul în Relatii Publice. Desi alaturi de acesta sînt multi alti experti, el este de obicei cel mai mult acuzat.

În aceste conditii, cum sa îndraznesti sa propui o prezentare a domeniului Relatiilor Publice printr-o expresie precum “un marketing al binelui si al adevarului”? “Care adevar si mai ales al cui bine?” ar fi întrebarea. Pot fi aceste notiuni abstracte traduse în valori de piata? Etic vorbind, nu e cumva totul o noua înselaciune?

Politic/etic

Dupa nume, e de la sine înteles ca domeniul institutionalizat al Relatiilor Publice este o parte fundamentala din viata societatii contemporane democrate. Titulatura se refera, în mod direct, nu la “vînzare/promovare de produs, imagine, idee etc.”, ci mai curînd la istoricele politeia sau res publica (în antichitatea greco-romana, treburi publice). Aceste notiuni ar putea fi întelese de lumea de astazi ca o “arta” (gr. techné) a institutiilor responsabile în a organiza si a armoniza activitatile politice, economice, sociale si culturale ale unei comunitati, în a gestiona pasnic relatiile dintre aceasta si alte comunitati, astfel încît sa se obtina bunastarea tuturor cetatenilor lor. Iata cum invocam aici notiuni precum “concordie”, “armonie”, “dreptate”, “prietenie intelectuala, sociala”, “întelegere”, “cumpatare”, “generozitate”.

Ne situam astfel, cu domeniul Relatiilor Publice, foarte aproape de politic si de incidenta etica a activitatilor de interes general pentru o comunitate. Îl putem cita din nou pe Aristotel: “S-ar parea ca binele face obiectul stiintei cu cea mai mare autoritate si cu cea mai înalta organizare, iar aceasta se arata a fi politica. (…) Si vedem ca pîna si disciplinele care se bucura de cel mai înalt prestigiu, precum strategia, economia sau retorica, îi sînt subordonate”.

Consiliere/valoare

Domeniul RP – strategie, economie, retorica la un loc si nu numai atît, dupa cum vom vedea - nu are însa ca sarcina coordonarea vietii social-economice si nici pe a celei politice, pentru ca nu este în sine putere institutionala; de acest lucru se ocupa institutiile delegate ale statului. El priveste mai curînd consilierea specializata a celor care detin o putere oarecare – politica, financiara, decizionala în general – în ceea ce priveste efectele activitatii lor si relatia pe care o pot avea cu comunitatea.

Întelegem prin “Relatii Publice” stabilirea si mentinerea echilibrului unui proces informativ tranzactional, normat, cu vizibilitate publica (politica, economica, sociala sau culturala) între unul sau mai multi creatori si/sau promotori de valori (de oricare tip ar fi ele) si o instanta colectiva beneficiara (sau mai multe), în baza unor principii etice recunoscute universal.