Analiza Cheltuielilor Întreprinderii

3.3. ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII

3.3.1.- Conţinutul, dinamica şi structura cheltuielilor întreprinderii

Pentru obţinerea valorilor de întrebuinţare întreprinderea utilizează resurse materiale, umane şi financiare, al căror consum se concretizează prin intermediul cheltuielilor. Deci, cheltuielile unei întreprinderi reflectă sub formă valorică întregul consum de factori de producţie sau de resurse materiale, umane şi financiare, efectuat pentru fabricarea şi vânzarea producţiei. Nivelul, dinamica şi structura acestor cheltuieli reflectă în mod sintetic activitatea întreprinderilor industriale pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea nivelului lor trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toţi agenţii economici, în vederea sporirii eficienţei întregii activităţi desfăşurate.

Cheltuielile totale ale întreprinderii (Ct) pot fi grupate după mai multe criterii. Un criteriu important după care se grupează şi în contul de profit şi pierderi este natura acestora.

Potrivit acestui criteriu cheltuielile totale cuprind: cheltuieli de exploatare (Ce), cheltuieli financiare (Cf) şi cheltuieli extraordinare (Cex):

Ct- =- Ce- +- Cf- +- Cex.

Cheltuielile de exploatare cuprind: cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile, cheltuielile cu energia şi apa, costul mărfurilor vândute, cheltuielile privind prestaţiile externe, cheltuielile cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate, cheltuielile cu personalul, ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi a activelor circulante, precum şi alte cheltuieli de exploatare.

Cheltuielile financiare cuprind: dobânzile aferente creditelor contractate, pierderile din vânzarea valorilor mobiliare de plasament, ajustarea valorii imobilizărilor financiare, precum şi alte cheltuieli din exploatare.

Cheltuielile extraordinare cuprind acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curentă a întreprinderii (pierderile din calamităţi).

În mod corespunzător, veniturile totale obţinute din activitatea unei întreprinderi (Vt) cuprind: venituri din exploatare (Ve), venituri financiare (Vf) şi venituri extraordinare (Vex):

Vt- =- Ve- +- Vf- +- Vex.

Veniturile din exploatare cuprind cifra de afaceri (CA), veniturile aferente producţiei stocate (Vps), veniturile aferente producţiei imobilizate (Vpi), precum şi alte venituri din exploatare (AVe).

Ve = CA + Vps + Vpi + AVe

Cifra de afaceri cuprinde valoarea produselor vândute, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, la care se adăugă (la firmele cu activitate de comerţ) veniturile din vânzarea mărfurilor.

Producţia stocată cuprinde variaţia stocurilor de produse finite, semifabricate şi producţie neterminată, la sfârşitul exerciţiului faţă de începutul acestuia.

Producţia imobilizată cuprinde valoarea mijloacelor fixe realizate de întreprindere în regie proprie, pentru necesităţi proprii. Producţia stocată şi producţia imobilizată se evaluează în costuri de producţie, ceea ce face ca veniturile să fie egale cu cheltuielile aferente acestora.

Veniturile financiare includ: dobânzile încasate, veniturile din interese de participare şi din alte investiţii financiare, precum şi alte venituri financiare.

Veniturile extraordinare cuprind acele venituri care nu sunt legate de activităţile curente ale firmei.

Pentru analiza dinamicii cheltuielilor totale ale întreprinderii este necesar să se calculeze modificările absolute şi procentuale intervenite în nivelul acestora astfel:

;

,- sau-- .

În funcţie de mărimea şi semnul modificărilor intervenite, se pot face aprecieri cu privire la creşterea sau reducerea cheltuielilor totale efective faţă de cele prevăzute sau din perioada de bază.

În cadrul analizei este necesar să se studieze şi structura cheltuielilor totale pe cele 3 categorii. În acest scop este necesar să se calculeze ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în cheltuielile totale, precum şi modificarea acestor ponderi astfel:

, respectiv-

unde: G = greutatea specifică pe categorii de cheltuieli

În funcţie de mărimea şi semnul modificărilor intervenite în nivelul acestor ponderi se pot face aprecieri cu privire la schimbările intervenite în structura cheltuielilor totale în perioada curentă faţă de cea previzionată sau cea din perioada de bază.

Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii se mai poate efectua ţinând seama şi de alte posibilităţi de grupare a acestora:

a) După corelaţia cu evoluţia volumului de activitate, se pot delimita:

- cheltuieli variabile;

- cheltuieli fixe.

Cheltuielile variabile sunt dependente de evoluţia volumului de activitate, modificându-se în acelaşi sens cu acesta. În cadrul lor se cuprind: cheltuielile cu materiile prime directe, cheltuielile cu salariile muncitorilor direct productivi, o parte din cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor etc. Pe unitatea de produs aceste cheltuieli capătă un caracter relativ constant.

Cheltuielile fixe nu depind de volumul de activitate, în anumite limite ale acestuia având caracter constant. În cadrul lor se cuprind cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu conducerea şi administrarea întreprinderii etc. Pe unitatea de produs aceste cheltuieli capătă un caracter variabil, modificându-se în sens invers faţă de evoluţia volumului de activitate.

b) După conţinutul lor, cheltuielile pot fi:

- cheltuieli materiale;

- cheltuieli cu personalul (salariale).

Cheltuielile materiale exprimă sub formă valorică întregul consum de muncă trecută sau materializată efectuat pentru fabricarea şi vânzarea produselor. Acestea cuprind atât cheltuielile pentru materii prime, materiale, combustibil şi energie, precum şi cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe.

Cheltuielile cu personalul (salariale) exprimă sub formă valorică întregul consum de muncă vie sau cheltuielile totale efectuate de întreprindere pentru plata forţei de muncă şi pentru achitarea obligaţiilor legate de asigurările şi protecţia socială a salariaţilor.

c) După modul de identificare şi repartizare, cheltuielile pot fi:

- cheltuieli directe sunt legate nemijlocit de activitatea unei unităţi operative, a unui loc de muncă, sau de realizarea unui produs.;

- cheltuieli indirecte sunt ocazionate de funcţionarea întreprinderii în ansamblul său.

d) După incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie:

- cheltuieli monetare, care generează un flux monetar, o plată (salarii, cheltuielile cu materiile prime etc.):

- cheltuieli calculate, care nu generează efectuarea unei plăţi (amortizări şi provizioane).

Ţinând seama de aceste grupări se poate adânci analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor prin calcularea modificărilor absolute şi procentuale pe fiecare categorie în parte, precum şi a ponderii fiecărei categorii de cheltuieli în cheltuielile totale.