Economia Întreprinderii

1.1. Definirea noţiunilor de economie, gestiune şi întreprindere

Denumirea cursului "Economia şi gestiunea întreprinderii" impune de la bun început explicarea celor trei noţiuni care intervin în această denumire: economie, gestiune, întreprindere.

Cuvântul "economie" provine din grecescul "oikonomia", cuvânt compus la rândul său din "oikos" «= casă şi "nomos" = ordine. Deci "economie" semnifică "operaţia de a face ordine în casă".

Abordarea conceptului de "economie" în raport de întreprindere se concentrează pe aspectele vizând producerea, distribuirea şi consumarea bunurilor.

Cuvântul "gestiune" - de origine latină - provine din cuvântul "gestio", care semnifică activitatea de gospodărire, administrare.

Termenul de întreprindere derivă din cuvântul francez "entreprise".

Întreprinderea poate fi definită ca o organizaţie autonomă care îşi asigură existenţa şi dezvoltarea prin fabricarea şi comercializarea unor produse cu scopul obţinerii unui profit

Întreprinderea presupune existenţa a patru elemente fundamentale: materie primă, utilaje, muncă şi clienţi.

Definiţia prezentată se referă la producerea de bunuri materiale şi la comercializarea lor. Există însă şi întreprinderi care au ca obiectiv numai comerţul şi serviciile. Prezentul curs se refera la întreprinderile producătoare de bunuri industriale.

Întreprinderea constituie componenta fundamentală a economiei, după cum celuia este elementul fundamenta! ai unui organism viu sau atomul, elementul fundamentai al materie.

Acest ''atom economic", adică întreprinderea, este într-adevăr indivizibil. Cele trei funcţiuni economice fundamentale, respectiv producţia, vânzarea şi gestiunea se regăsesc !a toate nivelele economice, mergând de la general la cei particular (economia mondială), trecând succesiv prin economiile naţionale. regionale şi de ramură.

Întreprinderea reprezintă astfel veriga de bază care prezintă simultan cele trei funcţiuni fundamentale enumerate anterior.

Sub raport structural întreprinderea poate cuprinde secţii, ateliere, servicii, birouri, care însă nu mai implică toate celor trei funcţii.

Relaţiile dintre economie considerat sub aspectul ei general şi "întreprindere" sunt aşa da strânse încât nu este posibil de a avea idei precise asupra uneia fără a poseda cunoştinţe extinse asupra celeilalte Aceia care prin studiile lor. se dedică cunoaşterii activităţii unei întreprinderi trebuie să-şi însuşească cunoştinţele date prin acest curs, pentru aşi îndeplini funcţiile lor viitoare, oricare ar fi ele,

1 2 Relaţia gestiune - economie - întreprindere

În optica majorităţii economiştilor specificitatea gestiunii constă în ansamblul demersului explicativ sau operaţional care se aplică cunoştinţelor privind organizaţiile

Această disciplină îşi propune să creeze o casă comună între economişti şi gestionari Ea urmăreşte o îmbinare a cunoştinţelor privind funcţionarea pieţelor şi a întreprinderilor, oferind un domeniu de reflecţie şi de acţiune.

Economia de piaţă presupune un proces permanent de adaptare dar şi de ruptură faţă de condiţiile de mediu în care coexistă agenţi economici diferiţi. Acest proces complex - de adaptare şi ruptură în raport cu mediul -este bine pus în evidenţă de economia întreprinderii

Gestiunea, în particular, se manifestă ca arta de a trăi în realitatea cotidiană a proceselor economice.

Economia, graţie cuceririlor conceptuale recente, furnizează cadrul de referinţă relativ adaptat (prin norme, normative, indicatori, etc.)

Ca efect sinergic, care decurge din utilizarea concomitentă a economiei şi gestiunii, devine posibilă o mai bună înţelegere a realităţii complexe, a mecanismelor de funcţionare a întreprinderii şi pieţelor.